binar, ~ă a [At: PONI, F. 262 / Pl: ~i, ~e / E: fr binaire, lat binarius] 1 (Mat) Care are la bază numărul 2. 2 Compus din două unități. 3 Care se divide în câte două elemente. 4 (Bot) Cu organele dispuse perechi. 5 (Îs) Relație ~ă Relație între doi termeni. 6 (Muz; îs) Subdiviziune ~ă Subdiviziune a unui timp în două, patru sau opt părți egale.

binar, -ă adj. 1 Format din două unități; divizibil cu doi. 2 (chim.; despre compuși, sisteme fizico-chimice etc.) Constituit din două elemente, din două substanțe etc. ♦ (despre aliaje) Care este compus din două elemente. 3 (muz.; despre succesiuni ritmice, despre măsuri sau despre forme muzicale) Compus din două elemente ritmice. ◊ Subdiviziune binară = subdiviziune a unui timp în două, patru sau opt părți egale. 4 (bot.; despre plante) Cu organele dispuse cîte două. ◊ Nomenclatură binară v. nomenclatură. 5 (mat.) A cărui bază este numărul doi (folosește numai cifrele 0 și 1). Sistemul de numerație binar. ◊ (log., mat.) Relație binară = relație care are loc între doi termeni. Reprezentare binară v. reprezentare. 6 (astron.) Stea binară = stea dublă. 7 (lingv.; în teoria lui Roman Jakobson) Opoziție binară = relația dintre două trăsături fonologice distincte care se exclud reciproc. • pl. -i, -e. /<fr. binaire, engl. binary, lat. bīnarĭus, -a, -um.

*BINAR adj. 1 ➕ Compus din două unități; sistem ~, sistem de numerațiune care reprezintă toate numerele cu mijlocul a două cifre, 1 și 0 ¶ 2 🔬 Compus din două elemente: sarea de bucătărie e un compus ~ ¶ 3 🌿 Ale cărui organe sînt dispuse cîte două sau un multiplu al lui 2 ¶ 4 🎼 Se zice despre subdiviziunile unui timp sau unei părți din timp în 2, 4, 8 părți egale: subdiviziune ~ă [fr.].

BINAR, -Ă, binari, -e, adj. Compus din două unități. Compus binar = corp chimic alcătuit din două elemente. Sistem binar = amestec de două substanțe. Aliaj binar = aliaj între două metale sau între un metal și un metaloid. ♦ (Muz.) Subdiviziune binară = subdiviziunea unui timp în donă, patru sau opt părți egale. ♦ (Despre plante) Cu organele dispuse cîte două sau cîte patru, opt etc.

BINAR, -Ă, binari, -e, adj. Compus din două unități, din două elemente. Aliaj binar. ◊ (Muz.) Subdiviziune binară = subdiviziune a unui timp în două, patru sau opt părți egale. ♦ (Despre plante) Cu organele dispuse cîte două, cîte patru, cîte opt etc. – Fr. binaire (lat. lit. binarius).

BINAR, -Ă adj. 1. Care este compus din două unități, din două părți. ◊ (Muz.) Subdiviziune binară = subdiviziune a unui timp în două, patru sau opt părți egale. ♦ (Despre plante) Cu organele dispuse cîte două, cîte patru etc. ♦ (Chim.) Compus din două elemente, din două substanțe etc. 2. (Mat.) A cărui bază este numărul 2. ◊ Relație binară = relație care are loc între doi termeni. [Cf. fr. binaire, lat. binarius].

BINAR, -Ă I. adj. 1. format din două unități; divizibil cu 2. (chim.) constituit din două elemente. ◊ compus din două elemente dispuse câte două. 3. (mat.) a cărui bază este numărul 2. II. s. f. (astr.) stea dublă. (< fr. binaire, engl. binary, lat. binarius)

BINAR ~ă (~i, ~e) 1) Care constă din două elemente; cu două elemente în componență. Compus ~. Aliaj ~. 2) (despre plante) Care are organele dispuse în perechi simetrice. 3) mat. Care are drept bază numărul doi. * Relație ~ă relație dintre doi termeni. /<fr. binaire

*binár, -ă adj. (lat. binarius, d. bini, cîte doĭ. V. combin). Compus din doŭă unitățĭ orĭ din doŭă elemente: număr binar, sarea de bucătărie e un compus binar.

binar adj. m., pl. binari; f. binară, pl. binare

binar adj. m., pl. binari; f. binară, pl. binare

binar adj. m., pl. binari; f. sg. binară, pl. binare

binar, -ă (< lat. binarius, „dublu”), compus din două unități. Valoare b., valoare* ce se poate împărți în două subdiviziuni (nota* întreagă în doime*, doimea în pătrime* etc.). Metru b., unitate metrică cuprinzând doi timpi (I, 2). Formă b., formă compusă din două secțiuni („A”, „B”) aflate în relație antecedent*-consecvent*. Mersul tonal este T-D (fie în simplă cedență (1), fie modulație* în tonalitatea (2) dominantei*) și D-T. Materialul tematic al celor două este înrudit. Uneori A este reluat (mai ales parțial) la sfârșit. Această formă se întâlnește în forma de lied* (arii, dansuri), în sonata* monotematică. V. diviziune (1), formă; metru; ternar.

BINAR, -Ă adj, (cf. fr. binaire, lat. binarius): în sintagmele relație binară, sistem binar și structură binară (v.).

binar, -ă, binari, -e adj., s. f. 1. Adj. Care este compus din două elemente, unități sau părți. 2. S. f. (Pl. și binări) Practică în Bis. romano-catolică de a se oficia două liturghii de către aceeași persoană în aceeași zi, practică condamnată de Bis. ortodoxă. – Din fr. binaire, lat. binarius.