BIRUI, biruiesc, vb. IV. Tranz. 1. A învinge, a înfrânge, a bate (un dușman, un adversar etc.). ♦ Fig. (A-și) înfrâna, a(-și) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ Fig. A fi stăpânit, copleșit de un sentiment, de o emoție etc. 2. (Pop., mai ales în construcții negative) A fi în stare, a putea, a ajunge (să...). [Prez. ind. și: birui] – Din magh. birni.

birui [At: CORESI, EV. 21/29 / Pzi: ~iesc / E: mg birni] 1 vt (C. indică un dușman, un adversar, un viciu etc.) A învinge. 2 vr (Fig) A-și înfrânge patimile. 3 vt A fi copleșit. 4 vt (C. e o greutate fizică) A putea duce. 5 vr (Înv; Trs; mgm) A se ridica. 6 vt A izbuti. 7 vt A rezolva. 8 vt (C. e o durere, un necaz etc.) A răbda. 9 vta (înv; c. e un ținut, o țară) A stăpâni. 10 vr (Înv) A se supune (cuiva). 11 vtr (Șîe) A se ~ bine A fi bogat. 12 vr (Ban) A-și măsura puterile.

birui vb. IV. 1 tr. (compl. indică dușmani, adversari etc.) A învinge, a înfrînge, a bate; a ieși biruitor. Rădică oștii asupra lui Baiazit și-l birui (MOXA). ◊ Poet. Soarele biruise cu desăvîrșire, risipind negurile și umplînd de strălucire tăpșanul Timișului (SADOV.). 2 tr. Fig. (compl. indică sentimente, pasiuni, manifestări etc.) A(-și) înfrîna, a(-și) stăpîni. Biruie-ți durerea (RUSSO). 3 tr. Fig. A fi stăpînit, copleșit de un sentiment, de o emoție etc. Era gata să-l biruie ciuda, dar se stăpîni (DUMITR.). 4 intr. (pop.; mai ales în constr. neg.) A fi în stare, a putea, a ajunge (să...); a face față. Petre nu biruia cu răspunsurile (REBR.). 5 tr. (compl. indică ținuturi, țări) A stăpîni, a domni. 6 tr. (pop.) A îndupleca. Fie-sa îl birui cu rugăciunile (ISP.). 7 tr., refl. A avea bogății, a fi avut. ◊ Expr. A se birui bine = a fi bogat. 8 refl. (reg.) A-și măsura puterile. Turcule, bolîndule, Dar... ai de gînd să te lovești, Cu noi să te biruiești? (POP.) • prez.ind. birui, -iesc. /<magh. bír.

BIRUI (-uesc, -uiu) vb. tr. 1 🎖️ A bate pe vrăjmași, a învinge, a dovedi; a se da biruit, a se da, a se declara bătut, învins ¶ 2 A putea isprăvi, a răzbi, a da de căpătîiu: cu ajutorul lui Dumnezeu, birui și aceste greutăți mari (ISP.); cine birue să spună toate cîte au fost (RET.) ¶ 3 A copleși, a covîrși, a doborî, a răpune: l-au biruit necazurile (BR.-VN.); a biruit-o plînsul (CAR.); Somnu-l birue, adoarme (VLAH.) ¶ 4 fig. A stăpîni, a înfrîna [ung. birui].

BIRUI, birui, vb. IV. Tranz. 1. A învinge, a înfrânge, a bate (un dușman, un adversar etc.) ♦ Fig. A(-și) înfrâna, a(-și) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ Fig. A fi stăpânit, copleșit de un sentiment, de o emoție etc. 2. (Pop., mai ales în construcții negative) A fi în stare, a putea, a ajunge (să...). – Din magh. birni.

BIRUI, birui, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) 1. A învinge, a înfrînge, a supune (un dușman); a ieși biruitor. Conjurații... au hotărît ca lovitura să fie dată la Oteteleșanca. Aceasta... nu s-a împotrivit, căci era întru totul alături de tabăra care avea să biruie. PAS, L. I 112. ◊ (Poetic) Soarele biruise cu desăvîrșire, risipind negurile și umplînd de strălucire tăpșanul Timișului. SADOVEANU, F. J. 334. În sfîrșit, din lupta oarbă Ziua biruie senină; Se desfășură Toledo Ca o falnică grădină. IOSIF, T. 78. ◊ Loc. adj. De nebiruit = care nu poate fi învins, invincibil. Marșul tinereții de nebiruit urca, s-apropia tot mai mult de inima satului. CAMILAR, N. 223. ♦ Fig. (Cu privire la sentimente, pasiuni etc.) A înfrîna, a stăpîni. Luasem năravul, pe care nu mi-l puteam birui, de a mă refugia la baltă. SADOVEANU, N. F. 52. Biruie-ți durerea. RUSSO, S. 148. ♦ A îndupleca. Fie-sa îl birui cu rugăciunile. ISPIRESCU, L. 15. ♦ Fig. (Subiectul este o emoție, un sentiment etc.; cu primire la oameni) A copleși. Era gata să-l biruie ciuda, dar se stăpîni. DUMITRIU, B. F. 66. Mai pe urmă au fost biruit de fire și au ațipit puțin. SBIERA, P. 60. 2. (Construit cu o completivă directă) A fi în stare, a putea, a izbuti, a răzbi, a ajunge (să... ). [Lui Grigore Mîndrea] casa i-a rămas urzită numai din lemne și n-a mai biruit s-o isprăvească. SADOVEANU, M. C. 70. Cine biruie să spună toate cîte-au fost? RETEGANUL, P. I 63. ♦ Intranz. (Transilv., urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A ieși la liman, a o scoate la capăt; a prididi. Petre nu biruia cu răspunsurile. REBREANU, R. I 137. – Prez. ind. și: biruiesc (CAMILAR, N. I 313).

BIRUI, birui, vb. IV. Tranz. 1. A învinge, a înfrînge (un dușman, un adversar etc.). ♦ Fig. A(-și) înfrîna, a(-și) stăpîni un sentiment, o pasiune etc. ♦ Fig. (Despre sentimente, emoții etc.) A-l copleși. 2. A fi în stare, a putea, a ajunge (să...). Cine biruie să spună toate cîte-au fost? (RETEGANUL). – Magh. birni.

A BIRUI birui tranz. 1) (dușmani, adversari etc.) A înfrânge într-o luptă sau într-o întrecere; a bate; a învinge. 2) rar (acțiune greu de realizat) A duce la bun sfârșit; a scoate la capăt; a isprăvi; a termina; a sfârși; a încheia. 3) fig. (stări, sentimente) A face să nu se manifeste; a învinge. ~ frica. [Sil. -ru-i] /<ung. birni

biruì v. 1. a învinge, a bate pe dușmani; 2. a covârși, a da de căpătâiu: e lucru prea mult și nu-l poate birui; 3. a înfrâna: cel ce știe să-și birue lăcomia OD. [Ung. BIRNI, a putea, a fi în stare].

biruĭ și -ĭésc v. tr. (ung. birni, a guverna, a poseda). Înving. Fig. Termin în fine: a birui o lucrare. Vechĭ. Stăpînesc, oblăduĭesc.

!birui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. birui/biruiesc, 3 sg. biruie/biruiește, imperf. 1 biruiam; conj. prez. 1 sg. să birui/să biruiesc, 3 să biruie/să biruiască

birui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. biruiește / biruie, imperf. 3 sg. biruia; conj. prez. 3 să biruiască / să biruie

birui vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. biruie, imperf. 3 sg. biruia

birui (ind. prez. 1 sg. birui, 3 sg. și pl. biruie)

biruesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

birui (biruiesc, biruit), vb. – 1. A fi mai puternic ca cineva. – 2. A învinge, a supune. – 3. (Înv.) A domina, a guverna, a avea autoritate. – Var. (înv.) birțui. Mag. birni „a poseda” (DAR). – Der. biruită, s. f. (înv., victorie); biruitor, adj. (stăpîn, suveran, învingător); biruință, s. f. (victorie).

NON, NISI PARENDO, VINCITUR (lat.) nu o birui, dacă nu i te supui – Fr. Bacon, „Novum Organum”, aphorism, 129. În variantă engleză: „Nature, to be commanded, must be obeyed” („Trebuie să te supui naturii că să-i poți porunci”). Omul nu poate determina natura să-i servească interesele decât cunoscând și respectând legile ei.

BIRUI vb. 1. a bate, a înfrânge, a întrece, a învinge, (pop.) a dovedi, a prididi, a rămâne, a răpune, a răzbi, a supăra, (înv. și reg.) a supune, (înv.) a dobândi, a frânge, a pobedi, a răzbate, a sparge, a tâmpi, a vinci. (Îi ~ pe dușmani) 2. v. izbândi. 3. v. depăși. 4. v. stăpâni. 5. v. răzbi.

BIRUI vb. v. cârmui, conduce, dirigui, domni, guverna, stăpâni.

BIRUI vb. 1. a bate, a înfrînge, a întrece, a învinge, (pop.) a dovedi, a prididi, a rămîne, a răpune, a răzbi, a supăra, (înv. și reg.) a supune, (înv.) a dobîndi, a frînge, a pobedi, a răzbate, a sparge, a tîmpi, a vinci. (Îi ~ pe dușmani.) 2. a bate, a cîștiga, a izbîndi, a învinge, (înv.) a vinci. (A ~ în luptă.) 3. a depăși, a înfrînge, a învinge, a răzbi, (livr.) a surmonta. (A ~ toate dificultățile.) 4. a(-și) înfrîna, a(-și) înfrînge, a(-și) învinge, a(-și) stăpîni, (pop. și fam.) a(-și) struni. (Și-a ~ emoția.) 5. a(-l) ajunge, a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) preacovîrși, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ somnul.)

birui vb. v. CÎRMUI. CONDUCE. DIRIGUI. DOMNI. GUVERNA. STĂPÎNI.

A birui ≠ a pierde

Labor omnia vincit improbus (lat. „Munca stăruitoare biruie toate”) Vergiliu, Georgice (I, 144-145) – text devenit un răspîndit adagiu încă din epoca romană. Marele poet povestește în versuri cum omul, de la unealta primitivă, a ajuns la feluritele meșteșuguri. Cugetarea lui Vergiliu este citată (de obicei în original) ca un îndemn la sîrguință și perseverență. A figurat ca moto și pe manuale didactice. LIT.

birui, biruiesc, v.t. (sens arhaic) A poseda, a deține (sec. XVIII) (Ardelean, 2015). – Din magh. birni „a guverna, a poseda” (DER, DAR, MDA).

Apa cu picătura ei și pe piatră o mănîncă.
(Adică și cele mai anevoie cu silința încet, încet le biruim.)

Înbracă pe leu cu piele de vulpe, ca unde nu va putea leul, vulpea să biruiască.
(Adică unde nu va putea puterea, viclenia să izbutească.)