opțiuni
  • info

10 definiții pentru blăniță

Explicative DEX

BLĂNIȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană (1). – Blană + suf. -iță.

BLĂNIȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană (1). – Blană + suf. -iță.

blăniță sf [At: SADOVEANU, P. S. 105 / Pl: ~țe / E: blană + -iță] 1-2 (Șhp) Blănișoară (1-2).

blăniță s.f. Dim. al lui blană; blănișoară. • pl. -e. /blană + -iță.

BLĂNIȚĂ (pl. -țe) sf. dim. BLANĂ1-2: își luă ciomagul, căciula cea mare și blănița (SAD.).

BLĂNIȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană1. – v. blană (2). În fața lor, la masă, sta Gion Luludi. Mărunțel, nervos, cu părul negru creț ca o blăniță de astrahan. BART, E. 29.2. v. blană (3). Își luă ciomagul, căciula cea mare și blănița. SADOVEANU, P. S. 105.

BLĂNIȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană (I).

Ortografice DOOM

blăniță s. f., g.-d. art. blăniței; pl. blănițe

blăniță s. f., g.-d. art. blăniței; pl. blănițe

blăniță s. f., g.-d. art. blăniței; pl. blănițe

Argou

a pune mână la blăniță expr. (glum.) a face avansuri sexuale, a iniția un contact sexual.

Intrare: blăniță
blăniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blăniță
  • blănița
plural
  • blănițe
  • blănițele
genitiv-dativ singular
  • blănițe
  • blăniței
plural
  • blănițe
  • blănițelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

blăniță, blănițesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui blană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În fața lor, la masă, sta Gion Luludi. Mărunțel, nervos, cu părul negru creț ca o blăniță de astrahan. BART, E. 29.2. DLRLC
    • format_quote Își luă ciomagul, căciula cea mare și blănița. SADOVEANU, P. S. 105. DLRLC
etimologie:
  • Blană + -iță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.