boarcă sf [At: ANTIPA, F. 136 / Pl: ~rce / E: nct] 1 (Iht; reg) Zglăvoacă (Cottus gobio). 2 (Iht; Mol) Blehniță. 3 (Mol; înv; nrc) Epitet injurios dat țiganilor. 4 Nume de batjocură dat babelor cicălitoare.

❍BOARCĂ (pl. -ce) sf. 1 Mold. 🐟 BEHLIȚĂ ¶ 2 Nume de batjocură dat Țiganilor și Țigăncilor (RV.-CRG.) ¶ 3 pl. Trans. (PĂC.) 🌿 SBÎRCIOGI-GRAȘI ¶ 4 pl. 🌿 = URECHEA-BABEI.

boarcă f. alt nume dat peștelui blehniță. [Origină necunoscută].

boarță s.f. (iht.) Pește de apă dulce, lung de cîțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus); șfei. • pl. -e. /etimol. nec.

boarcă (boarce), s. f. – 1. Pește, Rhodeus amarus. – 2. Epitet satiric și depreciativ pentru țigani. Origine necunoscută, poate expresivă. Numai în Mold.

BOARȚĂ (BOARCĂ) s. f. Pește teleostean mic (4,5-5 cm, în mod excepțional 8-9 cm), cu corp înalt și turtit lateral, răspîndit în bălțile și în lacurile de cîmpie din Europa, care își depune icrele între valvele scoicilor (Rhodeus sericeus).

BOARCĂ s. (IHT.; Rhodeus sericeus) boarță, (reg.) plăticuță, (prin Mold.) șfei.

BOARCĂ s. v. behliță.

BOARCĂ s. (IHT.; Rhodeus sericeus) boarță, (reg.) plăticuță, (prin Mold.) șfei.

boarcă s. v. BEHLIȚĂ.