BOGĂTAȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și f. Om bogat (1). – Bogat + suf. -aș.

bogătaș, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 232 / Pl: ~i, ~e / E: bogat + -aș] 1 a Foarte bogat. 2 smf Persoană foarte bogată.

bogătaș, -a s.m., s.f. Persoană foarte bogată; (deprec.) bogătan. • pl. -i, -e. /bogat + -aș.

BOGĂTAȘ adj. și sm. Care e foarte bogat, chiabur.

BOGĂTAȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și f. Persoană care dispune de multe și mari mijloace materiale, care are avere mare. – Bogat + suf. -aș.

BOGĂTAȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și f. Persoană care dispune de avere, care stăpînește avuții; bogătan. Bogătașul, d-auzea, Săracului că-i zicea:... Măi sărace... Nu te potrivi cu mine, Că n-ai cămașă pe tine. TEODORESCU, P. P. 296.

BOGĂTAȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și f. Persoană care dispune de avere, care stăpînește avuții. – Din bogat + suf. -aș.

BOGĂTAȘ ~i m. Persoană care posedă multe bunuri materiale; om (foarte) bogat. /bogat + suf. ~aș

bogătaș m. om foarte bogat.

bogătáș, -ă s. (d. bogat). Fam. Om bogat. – Și -án și bocotán, fem. -ană și -ancă (Trans. ș.a.).

bogătaș s. m., pl. bogătași

bogătaș s. m., pl. bogătași

bogătaș s. m., pl. bogătași

BOGĂTAȘ s. (pop. și peior.) bogătan, (prin Ban.) boltăgiu, (Transilv.) dolfan. (E un mare ~.)

BOGĂTAȘ s. (pop. și peior.) bogătan, (prin Ban.) boltăgiu, (Transilv.) dolfan. (E un mare ~.)

Bogătaș ≠ sărman