BORȘI, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se acri (ca borșul), a fermenta. ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borș.

borși¹ [At: DELAVRANCEA, S. 234 / Pzi: ~șesc / E: borș] 1 vt (Nob) A sfâșia. vr (D. mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). 3 vr A se împuți. 4 vr (Fig) A se supăra. 5 vr (Fig) A-și pierde vigoarea.

borși vb. IV. refl. 1 (despre mîncări, fructe etc.) A se acri (ca borșul), a fermenta. S-a borșit laptele în oală. ♦ A se altera (înăcrindu-se). Ghiveciul de cartofi s-a borșit. ♦ Ext. A se descompune. Aoleu! Zise celălalt soldat, apucîndu-se de nas, al dracului s-a borșit (cadavrul) (D. ZAMF.). 2 Fig. (despre oameni) A se supăra; a striga la cineva; a se zborși. 3 Fig. (despre vreme) A se schimba în rău. Mai adineaori vremea părea frumoasă. Văz că se borși (SADOV.). • prez.ind. -esc. /borș + -i.

BORȘI (-șesc) vb. refl. A se acri ca borșul.

BORȘI, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se acri (ca borșul). ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borș.

BORȘI¹, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. 1. A se face acru ca borșul; a se acri, a fermenta. S-a borșit laptele în oală. ♦ (Neobișnuit) A se altera, a se descompune. Aleu! zise celălalt soldat, apucîndu-se de nas, al dracului s-a borșit [cadavrul]. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. 2. Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău, a se strica. Mai adineaori vremea părea frumoasă. Văz că se borși! SADOVEANU, M. C. 139.

BORȘI, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se face acru ca borșul; a se acri, a fermenta. – Din borș.

A SE BORȘI se ~ește intranz. pop. 1) A deveni acru (ca borșul); a se acri. 2) (despre alimente, mâncăruri, fructe) A pierde proprietățile pozitive (sub acțiunea factorilor externi); a se strica; a se altera; a se descompune; a se înăcri. /Din borș

borșésc și (est) zborșésc (mă) v. refl. (b. borș, adică „mă fac țepos”, ca buruĭana din care se făcea borșu odinioară, cu care e rudă, și rus. morščitĭ-sĕa și smorščitĭ-sĕa, a se zborși). Mă zbîrlesc, mă încrunt, mă răstesc, răcnesc furios la cineva: s’a zborșit la copiĭ ca să tacă. Mă fac acru ca borșu, mă stric pin fermentare: smîntîna s’a zborșit.Lapte zborșit, lapte crud prins la căldură.

borși (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se borșește, 3 pl. se borșesc, imperf. 3 sg. se borșea; conj. prez. 3 să se borșească; ger. borșindu-se

!borși (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se borșește, imperf. 3 sg. se borșea; conj. prez. 3 să se borșească

borși vb., ind. prez. 3 sg. borșește, imperf. 3 sg. borșea; conj. prez. 3 sg. și pl. borșească

borși, borșesc, v.r. (reg.) (ref. la preparate culinare) A se altera, a se strica (în Maram. din dreapta Tisei). – Din borș „zeamă acră preparată din tărâțe” (MDA).

borși, borșesc, vb. refl. – (reg.) A se altera, a se strica (ref. la preparate culinare). Atestat în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). – Din borș „zeamă acră preparată din tărâțe” (< ucr. boršci) (MDA).