BORFĂȘIE, borfășii, s. f. (Rar) 1. Îndeletnicirea borfașului. 2. Furt de lucruri mărunte. – Borfaș + suf. -ie.

borfășie sf [At: ISPIRESCU, L. 371 / Pl: ~ii / E: borfaș + -ie] 1 Hoție de lucruri mărunte. 2 Viață de borfaș.

borfășie s.f. (fam.) 1 Îndeletnicirea borfașului. ♦ Viață de borfaș. Mi s-a urît cu borfășia (ISP.). 2 Furt de lucruri mărunte. • pl. -ii. g.-d. -iei. /borfaș + -ie.

BORFĂȘIE sf. Îndeletnicirea borfașului, hoție (de lucruri mărunte), pungășie, potlogărie: mi s’a urît cu borfășia, să facem și noi o hoție care să se mai simtă (ISP.).

BORFĂȘIE s. f. (Rar) Îndeletnicirea borfașului; furt de lucruri mărunte. – Borfaș + suf. -ie.

BORFĂȘIE s. f. (Rar) Viață de borfaș, hoție, găinărie. Mi s-a urît cu borfășia. ISPIRESCU, L. 371.

BORFĂȘIE s. f. (Rar) Îndeletnicirea borfașului. – Din borfaș + suf. -ie.

borfășie f. hoție, pungășie: tovarășe, mi s’a urît cu borfășia ISP.

borfășíe f. Faptă de borfaș.

borfășie (rar) s. f., art. borfășia, g.-d. art. borfășiei; pl. borfășii, art. borfășiile (desp. -și-i-)

borfășie (rar) s. f., art. borfășia, g.-d. art. borfășiei; pl. borfășii, art. borfășiile

borfășie s. f., art. borfășia, g.-d. art. borfășiei; pl. borfășii, art. borfășiile

borfășie, borfășii s. f. furt mărunt

BORFĂȘIE s. v. pungășie.

borfășie s. v. PUNGĂȘIE.