boștină sf [At: BARCIANU / V: ho~, vo~ / E: vsl вошина] 1 Rămășiță din fagurele fiert, după ce s-au scos ceara și mierea Si: baboș, comină, jintiță. 2 Ceea ce rămâne după ce strugurii au fost tescuiți Si: grunj, prăștină, tescovină Cf boască, borhot, boroghină, drojdii, hușci.

boștină s.f. (reg.) 1 Ceea ce rămîne din fagure după ce au fost scoase mierea și ceara. 2 Ceea ce rămîne din struguri, după ce au fost storși; tescovină. Rachiu de boștină. • pl. -e. și hoștină s.f. /<sl. veche вощнна.

BOȘTINĂ (pl. -ne), Mold. Bucov. HOȘTINĂ (pl. -ne) sf. 1 Rămășița din fagur după ce s’a scos mierea și ceara: să faci lumînare din boștină, să ardă în casă (VOR.) ¶ 2 Ceea ce rămîne după ce s’au stors strugurii la teasc, tescovină: prăjeau pe foc într’un ceaun mare niște hoștine cu său (CRG.) [rut. voštyna].

BOȘTINĂ, boștine, s. f. 1. Rămășiță din fagurele fiert, după ce s-a stors mierea și ceara. (Atestat în forma hoștină) Prăjeau pe foc într-un ceaun mare niște hoștine cu său. CREANGĂ, A. 15. 2. Tescovină. Rachiu de boștină. ▭ Toarnă boștina [de struguri] în căzi de unde o iau, o pun în saci și o calcă în jgheab. I. IONESCU, P. 252. – Variantă: hoștină s. f.

BOȘTINĂ, boștine, s. f. (Reg.) 1. Rămășiță din fagurele fiert, după ce s-a stors mierea și ceara. 2. Tescovină. [Var.: hoștină s. f.] – Slav (v. sl. voština).

BOȘTINĂ ~e f. pop. 1) Masă rămasă din fagure după ce s-a stors mierea și ceara. 2) Masă rămasă din struguri după ce aceștia au fost trași la teasc; hoștină; tescovină. /<sl. voština

boștină f. 1. ceea ce rămâne din faguri, după ce se alege mierea și ceara; 2. tescovină. [Varianta voștină (Mold. hoștină) = slav. VOȘTINA, rămășiță de ceară].

boștínă V. hoștină.

hoștină sf vz boștină

BOASCĂ sf. Olten. Băn. = BOȘTINĂ [comp. srb. voska „ceară”].

HOȘTINĂ s. f. V. boștină.

hoștină f. Mold. boștină: prăjiau niște hoștine cu său CR. [Formă dialectală din voștină].

hoștínă f., pl. ĭ și e (vsl. bg. sîrb. voština, „hoștină”, rus. vosk, ceară; ung. viaszk, viasz, ceară, rudă cu germ. wachs, ceară. V. hoaspă, boască). Est. Rămășiță de ceară topită orĭ stoarsă orĭ de fructe stoarse (tescovină). – Și hóștină și huștínă (rut. huščina). În Munt. boștină și hoștopínă. În Mold. sud și hostochină. V. borhot, foloștină, huște, torofină.

boștină (reg.) s. f., g.-d. art. boștinei; pl. boștine

boștină (reg.) s. f., g.-d. art. boștinei; pl. boștine

boștină s. f., g.-d. art. boștinei, pl. boștine

boștină, -ne.

boștină (boștine), s. f. – 1. Reziduu de ceară, fagure uscat. – 2. Reziduu de struguri, tescovină. – Var. voștină, hoștină. – Mr. buștină, megl. văștină. Sl. vostina „uscat” (Miklosich, Lexicon, 73; Cihac, II, 463); de la voskij „ceară”, cf. vospă. Nu este clară modificarea consoanei inițiale. – Der. boștinar, s. m. (cumpărător de faguri uscați, sau de tescovină).^[1]

BOȘTINĂ s. v. tescovină.

BOȘTINĂ s. (reg.) babaș, comină, jintiță. (~ obținută din fagurii fierți.)

BOȘTINĂ s. (reg.) babaș, comină, jintiță. (~ obținută din fagurii fierți.)

boștină s. v. TESCOVINĂ.