5 definiții pentru brai
Explicative DEX
brai sn [At: DA / Pl: ? / E: ucr браж] 1 (Mol și Buc) Pisălog de lemn, cu o lungime de peste un metru, rotund și gros cam de un lat de palmă, scrijelit, de obicei, la capăt, cu care se bate brânza în brebiță. 2 Drug de fier cu care se îndeasă făina în saci la moară.
braĭ n., pl. urĭ (rut. braĭ). Mold. Maĭ cu care se îndeasă brînza în putină (Pe alocurea tot una cu brighidăŭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRAIU (pl. -iuri) sn. 🐑 Băț rotund, lung și gros, cu crestături adînci, cu care se bate brînza în berbință (🖼 578) [rut.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Etimologice
brai (-ie), s. n. – Piuă de lemn. Rut. brai (DAR). În Mold. și Bucov.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
brai, braie, s.n. (reg.) băț de lemn, rotund și gros pentru bătut brânza; drug de fier pentru îndesit făina la moară.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: brai
brai substantiv neutru
substantiv neutru (N65) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
brai substantiv neutru
substantiv neutru (N67) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)