brambura av [At: DA / E: nct] (Fam) 1 Fără rost. 2 În dezordine.

brambura adv. (fam.; mai ales după vb. de mișcare) 1 Fără rost, fără căpătîi. Ce umbli brambura? (CAM.). 2 De-a valma, în dezordine. A pus lucrurile brambura. • /cf. germ. bramarbasieren „a se lăuda”.

BRAMBURA adv. (Construit mai ales cu verbe de mișcare) Fără rost, fără căpătîi. Mergi și te culcă... Ce umbli brambura? CAMILAR, N. I 156. Ocalele de noroi de pe tălpi nu mai îngăduiau să gonești din nou brambura peste cîmp. PAS, L. I 261.

BRAMBURA adv. Fără rost, fără căpătîi.

BRAMBURA adv. fam. Fără rost; fără noimă; aiurea. A umbla ~. /Orig. nec.

brambura adv.

brambura adj. – La întîmplare, cum o da Domnul. Formație expresivă (Iordan, BF, II, 192, și VI, 168, în care pare să fi influențat germ. bramarbasieren „a se lăuda”, Bramarbas „fanfaron, lăudăros”, din sp. bramar. Cuvînt foarte comun (lipsește din DAR), însă nu pare popular. – Der. brămbureală, s. f. (lucru inutil, fleac).

BRAMBURA adv. v. aiurea, alandala, anapoda, prost, rău.

brambura adv. v. AIUREA. ALANDALA. ANAPODA. PROST. RĂU.