BRANCARDĂ, brancarde, s. f. Targă pentru transportat răniții sau bolnavii, formată de obicei dintr-o pânză întinsă, fixată de două bare de lemn sau de metal. – Din fr. brancard.

brancardă sf [At: DEX² / Pl: ~de / E: fr brancard] Targă pentru a transporta răniții sau bolnavii, formată dintr-o pânză întinsă, fixată între două bare de lemn sau de metal.

brancardă s.f. (med.) 1 Targă folosită la transportarea răniților sau bolnavilor, formată, de obicei, dintr-o pînză întinsă, fixată de două bare de lemn sau de metal. 2 (la pl.) Serviciu (de urgență) deservit de brancardieri. Chemați brancardele! (CAM.). • pl. -e. /<fr. brancard.

BRANCARDĂ, brancarde, s. f. Targă pentru transportat răniții sau bolnavii, formată de obicei dintr-o pânză întinsă, fixată de două bare de lemn sau de metal. – Din fr. brancard.

BRANCARDĂ, brancarde, s. f. Targă pentru transportarea bolnavilor sau răniților. Sînt sanitari și brancarde. CAMILAR, N. I 54. O brancardă goală aștepta lîngă ușa întredeschisă. BART, E. 252. ♦ (Ca pl.) Serviciul brancardelor. Chemați brancardele! CAMILAR, N. I 55.

BRANCARDĂ, brancarde, s. f. Targă pentru transportarea răniților sau bolnavilor. – Fr. brancard.

BRANCARDĂ s.f. Targă pentru transportul bolnavilor sau al răniților. [< fr. brancard].

BRANCARDĂ s. f. targă pentru transportul răniților. (< fr. brancard)

BRANCARDĂ ~e f. Pat portativ constând dintr-o pânză tare, bine întinsă și fixată pe două bare paralele de lemn sau de metal, folosit pentru transportul bolnavilor și al răniților; targă. /<fr. brancard

brancardă s. f., g.-d. art. brancardei; pl. brancarde

brancardă s. f., g.-d. art. brancardei; pl. brancarde

brancardă s. f., g.-d. art. brancardei; pl. brancarde

BRANCARDĂ s. (MED.) targă, (Mold.) patașcă.

BRANCARDĂ s. (MED.) targă, (Mold.) patașcă.