breslaș sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 315 / V: brăs~ / Pl: ~i / E: breaslă + -aș] 1 Membru al unei bresle. 2 Soldat care face parte din breaslă (4). 3 (Pgn) Meseriaș. 4 (Pex) Funcționar. 5 (Spc) Slugă la muncile rurale Cf cioban, văcar.

breslaș s.m. (în trecut) 1 Membru al unei bresle. Boierii și breslașii la curte se adună (ALECS.). ♦ gener. Meseriaș, slujbaș. 2 (milit.) Soldat care facea parte dintr-o breaslă. Cînd patria era în primejdie, se ridicau mazilii și „breslașii” (BĂLC.). • pl. -i. /breaslă + -aș.

BRESLAȘ sm. Cel ce face parte dintr’o breaslă.

BRESLAȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1) Boierii și breslașii la curte se adună. ALECSANDRI, T. II 165. Cercetarea starostilor de isnafuri, dupre cum e obiceiul între breslași? NEGRUZZI, S. I 305. Ni-i arsă inima De muncă și de năcaz.., De boieri și de ciocoi Și de breslașii de soi. ȘEZ. III 20. 2. (Învechit) Soldat aparțmînd trupei de soldați recrutați dintre membrii breslelor și din rîndurile burgheziei. Cînd patria era în primejdie, se ridicau mazilii și breslașii. BĂLCESCU, O. I 121. 3. (Învechit) Meseriaș, profesionist, funcționar.

BRESLAȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; slujbaș. 3. (Înv.) Soldat făcînd parte dintr-o breaslă (3). – Din breaslă + suf. -aș.

BRESLAȘ ~i m. înv. 1) Membru al unei bresle. 2) Persoană care practică o meserie; meseriaș. /breaslă + suf. ~aș

breslaș m. cel ce face parte dintr’o breaslă, meseriaș.

bresláș, -ă s. (d. breaslă). Cel ce face parte dintr’o breaslă. V. isnaf.

brăslaș sm vz breslaș

breslaș s. m., pl. breslași

breslaș s. m., pl. breslași

breslaș s. m., pl. breslași

BRESLAȘ s. (înv.) isnaf, rufet, rufetaș. (~ul era membrul unei bresle.)

BRESLAȘ s. (înv.) isnaf, rufet, rufetaș. (~ era membrul unei bresle.)