BRETEA, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte (bărbătească) confecționat din două fâșii de elastic, pânză, piele etc. care se trec peste umeri, prinzându-se în față și în spate de pantaloni pentru a-i susține. 2. Fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri. – Refăcut din pl. bretele (< fr. bretelles).

bretea s.f. v. bretelă

bretea sf [At: ODOBESCU, S. I, 418 / Pl: ~tele / E: fr bretelles] 1 (Lpl) Accesoriu al îmbrăcăminții bărbătești confecționat din două fâșii de material elastic care se trec peste umeri pentru a susține pantalonii Si: (îvp) cozondroace, patești. 2 (Pex) Fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri.

bretea s.f. 1 (la pl.) Bandă (din elastic, pînză, piele etc.) petrecută peste umăr, cu un sistem de prindere în față și în spate, care susține pantalonii. ◊ Compar. Bentițe late... care se trec peste umeri ca niște bretele. 2 Bandă (din pînză, mătase, panglică etc.) cu care sînt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri sau după gît. Își făcu apariția... cu un șorț alb care o cuprindea pe după gît cu bretele (IBR.). • pl. -ele. /<fr. bretelles, după curea.

BRETEA, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte bărbătească confecționat din două fâșii de elastic, pânză, piele etc. care se trec peste umeri, prinzându-se în fată și în spate de pantaloni pentru a-i susține. 2. Fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri. – Refăcut din pl. bretele (< fr. bretelles).

BRETEA, bretele, s. f. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte bărbătească confecționat din fîșii de elastic, (mai rar) de piele, de pînză sau de stofă, care se trec peste umeri și se prind în față și în spate de pantaloni, spre a-i ține ridicați; (la sg.) fiecare dintre fîșiile de elastic etc. care alcătuiesc acest obiect. Bentițe late tot de fir, care, în sus, trec peste umeri, ca niște bretele. ODOBESCU, S. I 418. ♦ Fîșie de pînză (mătase, panglică etc.) cu care sînt prevăzute _unele obiecte de îmbrăcăminte femeiască fără mîneci, spre a le susține pe umeri.

BRETEA, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte bărbătească confecționat din fîșii de elastic, pînză sau piele, care se trec peste umeri, prinzîndu-se în față și în spate de pantaloni spre a-i ține ridicați. 2. Fîșie de pînză, mătase, panglică etc. cu care sînt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte fără mîneci, spre a le susține pe umeri. – Fr. bretelles.

BRETEA s.f. (La pl.) Bandă petrecută peste umăr, care susține o greutate oarecare, pantalonii etc. [Pl. -ele. / cf. fr. bretelle].

BRETEA s. f. (pl.) bandă petrecută peste umăr, care susține pantalonii etc. (< fr. bretelle)

BRETEA ~ele f. 1) Fiecare dintre cele două bande înguste de material textil, aplicate la unele obiecte de îmbrăcăminte pentru a le susține pe umeri. 2) la pl. Piesă vestimentară, în special bărbătească, constând din două fâșii înguste (de elastic sau de piele) fixate la pantaloni și petrecute peste umeri pentru a-i susține. [Art. breteaua; G.-D. bretelei; Sil. -tea] /<fr. bretelles

bretele pl. curele sau benzi elastice, aduse de după umeri spre a ținea pantaloni (= fr. bretelles).

!bretea (detaliu de îmbrăcăminte; rețea feroviară sau rutieră) s. f., art. breteaua, g.-d. art. bretelei; pl. bretele

!bretea (fâșie de susținere la îmbrăcăminte, ramificație rutieră) s. f., art. breteaua, g.-d. art. bretelei; pl. bretele, art. bretelele

bretea (la îmbrăcăminte) s. f., art. breteaua, g.-d. art. bretelei; pl. bretele

bretea

bretele s. f. pl. (peior.) sâni lăsați / deformați.

mere, pere și bretele expr. (glum.) sân de femeie de dimensiuni mici, medii și mari.

BRETELE s. pl. (Mold.) pachești (pl.), (fam.) cozondraci (pl.).

BRETELE s. pl. (Mold.) pachești (pl.), (fam.) cozondraci (pl.).