6 definiții pentru bruftuit
Explicative DEX
bruftui vb. IV. tr. 1 (reg.; compl. indică tencuială) A pune pe perete cu mistria. 2 Fig. (fam.; compl. indică ființe, persoane etc.) A brusca; a mustra. Deseori bruftuia pe fiică-sa. • prez.ind. -iesc. și bruftului vb. IV. /bruft + -ui.
BRUFTUI (-uesc) vb. tr. 1 🏠 A arunca cu mistria tencuială pe un zid ¶ 2 Fig. familiar A certa strașnic, a ocărî sdravăn [bruft].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BRUFTUI, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. 2. Fig. (Fam.) A brusca pe cineva. [Var.: bruftului vb. IV] – Bruft + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
A BRUFTUI ~iesc tranz. 1) (pereți, ziduri etc.) A acoperi cu tencuială (prin aruncare cu ajutorul mistriei). 2) pop. (persoane) A trata cu asprime; a repezi; a brusca. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
bruftui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuiesc, imperf. 3 sg. bruftuia.; conj. prez. 3 sg. și pl. bruftuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
BRUFTUI vb. v. brusca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
bruftui, bruftuiescverb
- 1. A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: tencui
-
- Totdeauna o bruftuia... și o ocăra cu imputarea că ea face ochi dulci logofătului. SANDU-ALDEA, U. P. 184. DLRLC
-
etimologie:
- Bruft + -ui. DEX '98 DEX '09