opțiuni
  • info

14 definiții pentru brunet (s.m.)

din care

Explicative DEX

BRUNET, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

BRUNET, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

brunet, ~ă smf, a [At: DA / Pl: ~eți, ~e / E: fr brunet] 1-2 (Persoană) cu pielea (feței) de culoare negricioasă și părul brun.

brunet, -ă adj. 1 adj. (despre piele, ten etc.) De culoare negricioasă, măslinie. Începuseră să li se facă pielița fină de un brunet trandafiriu (AGÂR.). ♦ (despre păr) Negru. 2 (despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru; brun. Mă amorezasem de o fată brunetă (EMIN.). ◊ (subst.) Văzuse o brunetă frumoasă. ♦ (deprec.; subst.) Țigan. • pl. -ți, -te. /<fr. brunet.

*BRUNET, -ETĂ (pl. -te) adj. și sm. f. (Om) oacheș, ocheșel, (femeie) oacheșă, ocheșică [fr.].

BRUNET, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni) Brun. Zoe - fată mai brunetă – la fereastră alergase. MACEDONSKI, O. I 82. Un june brunet, care de pe barbetă și musteți se cunoștea că era străin. NEGRUZZI, S. I 37. ◊ (Substantivat, f.) O brunetă... cu ochi mari, negri, focoși sub o pereche de sprîncene de catifea, avea o siluetă de invidiat. BART, E. 36.

BRUNET, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Brun. – Fr. brunet.

BRUNET, -Ă adj., s.m. și f. (Om) oacheș, brun. [< it. brunetto, cf. fr. brunet].

BRUNET, -Ă adj., s. m. f. brun (II). (< fr. brunet)

BRUNET ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) v. BRUN II. /<fr. brunet

brunet a. și m. cam brun la față, oacheș.

Ortografice DOOM

brunet adj. m., s. m., pl. bruneți; adj. f., s. f. brunetă, pl. brunete

brunet adj. m., s. m., pl. bruneți; adj. f., s. f. brunetă, pl. brunete

brunet adj. m., s. m., pl. bruneți; f. sg. brunetă, pl. brunete

Argou

brunet, -ă, bruneți, -ete s. m., s. f. (eufem.) țigan, rrom

Intrare: brunet (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brunet
  • brunetul
  • brunetu‑
plural
  • bruneți
  • bruneții
genitiv-dativ singular
  • brunet
  • brunetului
plural
  • bruneți
  • bruneților
vocativ singular
  • brunetule
  • brunete
plural
  • bruneților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brunet, brunețisubstantiv masculin
brunetă, brunetesubstantiv feminin
brunet, brunetăadjectiv

  • 1. adesea substantivat (Despre oameni) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: brun oacheș antonime: blond
    • format_quote Zoe – fată mai brunetă – la fereastră alergase. MACEDONSKI, O. I 82. DLRLC
    • format_quote Un june brunet, care de pe barbetă și musteți se cunoștea că era străin. NEGRUZZI, S. I 37. DLRLC
    • format_quote O brunetă... cu ochi mari, negri, focoși sub o pereche de sprîncene de catifea, avea o siluetă de invidiat. BART, E. 36. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.