brutal, ~ă [At: VLAHUȚĂ, D. 94 / Pl: ~i, ~e / E: fr brutal] 1 a (D. oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe Si: aspru, dur, grosolan, necioplit, violent. 2 a Care este direct, fără menajamente. 3 av În mod violent Si: aspru, dur, grosolan.

brutal, -ă adj. (despre oameni sau despre manifestările, acțiunile lor etc.) 1 Care este grosolan, lipsit de delicatețe; care este direct, franc. O sinceritate brutală. ◊ (adv.) Împinse brutal ușa. 2 Care este dur, violent. Ea ascundea, conștientă că este partea brutală a ființei ei. (IBR.). • pl. -i, -e. /<fr. brutal, germ. brutal, lat. brutalis <brūtus, -a, -um.

*BRUTAL adj. 1 De brută, dobitocesc ¶ 2 Grosolan, mojicesc: s’a arătat a fi un om prea ~ și prea ursuz (CAR.); – adv.: s’a purtat ~ cu ei [fr.].

BRUTAL, -Ă, brutali, -e, adj. Lipsit de delicatețe, aspru, dur; (despre oameni) necioplit, grosolan. [În țările capitaliste] moralul soldaților este scăzut, ca urmare a tratamentului brutal la care sînt supuși. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. Dar un crivăț năpustește viscolirea lui brutală. MACEDONSKI, O. I 30. Gheorghe s-a arătat a fi un om prea brutal și prea ursuz. CARAGIALE, O. I 284.

BRUTAL, -Ă, brutali, -e, adj. Lipsit de delicatețe, aspru; grosolan, necioplit. – Fr. brutal.

BRUTAL, -Ă adj. Nedelicat, dur, violent în purtări; grosolan, necioplit. [Cf. it. brutale, fr. brutal].

BRUTAL, -Ă adj. (și adv.) nedelicat, dur, violent; grosolan. (< fr. brutal, lat. brutalis)

BRUTAL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care vădește violență în comportare și lipsă de inteligență; animalic. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește lipsă de delicatețe; fără menajamente; (ca) de brută; grosolan. /<fr. brutal

brutal a. 1. ce ține de animal: poftă brutală; 2. grosolan și violent. ║ adv. cu brutalitate.

*brutál, -ă adj. (fr. brutal, d. mlat. brutalis). De ființă grosolană, de animal: instinct brutal. Fig. Grosolan, violent, feroce: procedură, forță brutală. Adv. Cu brutalitate.

brutal adj. m., pl. brutali; f. brutală, pl. brutale

brutal adj. m., pl. brutali; f. brutală, pl. brutale

brutal adj. m., pl. brutali; f. sg. brutală, pl. brutale

BRUTAL adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adv. v. violent. 3. adj. v. violent. 4. adj. v. aspru. 5. adj. v. violent. 6. adj. silnic.

BRUTAL adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Un om ~; o faptă ~.) 2. adv. violent, (înv.) sălbăticește. (Îl apucă ~ de mînă.) 3. adj. agresiv, bătăios, coleric, dur, impulsiv, iute, nestăpînit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un temperament ~.) 4. adj. aspru, cîinesc, cîinos, crud, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Purtare ~.) 5. adj. aspru, greu, tare, violent, (fig.) dur. (Vorbe ~.) 6. adj. forțat, silnic, violent. (Măsuri ~.)

Brutal ≠ amabil, delicat, politicos