bruș sm [At: POMPILIU, B. 1006 / V: (reg) ~uj / Pl: ~i / E: nct] 1 (Reg) Bucată (rotundă) de pământ (zăpadă, etc.) Si: boț, bulgăre, cocoloș. Cf bolovan, bord, bordan, glod, grunz. 2 (Bot; reg) Negrușcă (Nigella avensis).

bruș (reg.) Parte dintr-un întreg. Un bruș de pămînt. ♦ O bucată dintr-un produs alimentar. Femeia punea pe masă un bruș de pîine (AGÂR.). ♦ Bucată (rotundă) de pămînt, de zăpadă etc. • pl. -i. /<săs. brušt „bulgăre de pămînt”.

❍BRUȘ sm. Olten. Tr.-Carp. 1 Bulgăre de pămînt, de zăpadă, etc.; bulz: greierul... își razămă capul obosit pe un ~ în iarbă (MERA); poate agonisi pentru fie-care zi cîte un ~ de mămăligă (RET.) ¶ 2 pl. 🌿 =NEGRUȘCĂ 1.

BRUȘ, bruși, s. m. (Transilv., Ban., Bucov.) Bulgăre de pămînt. Și pleacă ea, cu-o falcă-n cer, cu alta-n pămînt, c-una brușii măturînd, cu-alta stele culegînd. RETEGANUL, P. I 39. ♦ Cocoloș. Știau... că dacă stăpînul casei... va avea și numai un bruș de mămăligă, nu-l va mînca fără ei. RETEGANUL, P. III 82.

BRUȘ, bruși, s. m. (Reg.) Bulgăre de pămînt. ♦ Cocoloș. – Sb. brus.

bruș m. Tr. bulgăre: bruș de pământ. [Cf. rus. BRUȘATI, a fărăma].

bruș m. (d. brușĭ, pl. luĭ brus). Trans. Bulgăre (de pămînt, de sare). Boț (de brînză) orĭ codru de mămăligă.

bruj sm vz bruș

BUȘ¹ sm. 1 ‡ Pumn; păstrat astăzi numai în loc. (a umbla) de-a bușile, pe brînci: cînd un copil, care poate umbla în picioare, umblă de-a bușile, se crede că vin rudele MAR. ¶ 2 Mold. Băn. Bulgăre ( de pămînt, de zăpadă, etc.) [comp. BRUȘ] ¶ 3 Numele fiecăreia din pietricelele cu care se joacă copiii în jocul de-a bușii sau în buși, numit în Muntenia „în-cinci-pietre”, în Olten. „cirica”.

bruș (reg.) s. m., pl. bruși

bruș (reg.) s. m., pl. bruși

bruș s. m., pl. bruși

bruș (bruși), s. m. – 1. Bulgăre, cocoloș. bucată. – 2. Tocilă. – Var. brus. Sl. (cf. bg. bruš, sb., cr., slov., ceh., pol. brus „tocilă”), v. Cihac, II, 29. – Der. bruși, vb. (a se bate cu bulgări de zăpădă).

BRUȘ s. v. bulgăre, cernușcă, cocoloș, negrușcă.

bruș s. v. BULGĂRE. CERNUȘCĂ. COCOLOȘ. NEGRUȘCĂ.

bruș, s.m. v. bruj („bulgăre, cocoloș”).

bruș, s.m. – v. bruj („bulgăre, cocoloș”).

bruș, s.m. – v. bruj.

bruj, bruji, (bruș), s.m. (reg.) 1. Bulgăre de pământ: „Nu m-ai lăsat pântru mult, / Numai pântr-on bruj de lut” (Bilțiu, 1990: 449). 2. Bulgăre de zăpadă. 3. Cocoloș. ■ (onom.) Bruj(a), nume de familie în jud. Maram. – Din srb. bruš (MDA).

bruj, bruji, (bruș), s.m. – (reg.) 1. Bulgăre de pământ (ALRRM, 1973: 786). 2. Bulgăre de zăpadă (ALRRM, 1973: 667). 3. Cocoloș: „Nu m-ai lăsat pântru mult, / Numai pântr-on bruj de lut” (Bilțiu, 1990: 449). ♦ (onom.) Bruj, Bruja, nume de familie (9 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din srb. bruš (MDA, NDU).

bruj, -i, (bruș), s.m. – 1. Bulgăre de pământ (ALR 1973: 786). 2. Bulgăre de zăpadă (ALR 1973: 667). 3. Cocoloș: „Nu m-ai lăsat pântru mult, / Numai pântr-on bruj de lut” (Bilțiu 1990: 449). – Din srb. bruš (NDU).