brăduleț sm [At: ALECSANDRI, P. III, 158 / Pl: ~i / E: brad + -uleț] 1-2 (Șhp) Brăduț (1-2). 3 (Reg) Buruiană nedefinită mai îndeaproape. 4 (Pan; Trs) Cusături pe mânecile iei. 5 Colac împletit care se face în ziua de Sfântul Toader și în ziua de Patruzeci-de-Mucenici.

brăduleț s.m. 1 Brăduț. Sus în vîrf de brăduleț (ALECS.). 2 (țesăt.) Motiv de broderie care imită frunzele de brad, cusut pe mînecile iei. • pl. -i. /brad + -uleț.

BRĂDULEȚ sm. 1 🌿 dim. BRAD: era ’nalt ca un ~ (ISP.) ¶ 2 🍽 = BRADOȘ.

BRĂDULEȚ, brăduleți, s. m. 1. Brăduț. Sus, în vîrf de brăduleț, S-a oprit un șoimuleț. ALECSANDRI, P. P. 31. 2. Nume dat unui motiv de broderie care reproduce imaginea frunzelor de brad.

BRĂDULEȚ, brăduleți, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unui motiv de broderie care imită frunzele de brad. – Din brad + suf. -ul-eț.

brăduléț m. Dim. d. brad.

bradoș (brăduleț) m. numele oltenesc al colăceilor, în chip de om, ce se fac la mucenici (9 Martie). [Varianta Tr. brenduș se opune unei derivări din brad].

brăduleț s. m., pl. brăduleți

brăduleț s. m., pl. brăduleți

brăduleț s. m., pl. brăduleți

BRĂDULEȚ s. v. mucenic, sfințișor, sfânt, slăbănog.

BRĂDULEȚ s. v. brăduț.

BRĂDULEȚ s. (BOT.) brădișor, brăduț, (reg.) brădui, brăduiac, brădulete, brăduștean.

brăduleț s. v. MUCENIC. SFINȚIȘOR. SFÎNT. SLĂBĂNOG.