BUBONIC, -Ă, bubonici, -ce, adj. (În sintagma) Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin buboane. – Din fr. bubonique.

bubonic, -ă adj. (med.) Care se referă la bubon, care se manifestă prin buboane. ◊ Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă care se manifestă mai ales prin umflarea ganglionilor. • pl. -ci, -ce. /<fr. bubonique.

*BUBONIC adj. 🩺 Pestă (sau ciumă) ~ă, varietate de ciumă caracterizată prin inflamarea ganglionilor limfatici, mai ales a celor de la vintre [fr.].

BUBONIC, -Ă adj. Referitor la bubon, care se manifestă printr-un bubon. ◊ Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) manifestată prin abcese. [< fr. bubonique].

*bubónic, -ă adj. (fr. bubonique, d. bubon, bubon). Med. Care se manifestă pin buboane. Cĭumă bubonică. V. cĭumă.

bubonică a [At: DEX² / E: fr bubonique] (Îs) Ciumă (sau pestă) ~ Ciumă (sau pestă) care se manifestă prin buboane.

BUBONICĂ adj. f. (În sintagma) Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin buboane. – Din fr. bubonique.

BUBONICĂ adj. f. (Numai în expr.) Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin abcese.

BUBONICĂ adj. f. (În expr.) Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin abcese. – Fr. bubonique (<gr.).

BUBONICĂ adj. ~ ciumă (sau pestă) ~ă = ciumă (pestă) manifestată prin abcese. (< fr. bubonique)

bubonic adj. m., pl. bubonici; f. bubonică, pl. bubonice

!bubonic adj. m., pl. bubonici; f. bubonică, pl. bubonice

bubonic adj. m., pl. bubonici; f. sg. bubonică, pl. bubonice