BUCHINIST, buchiniști, s. m. (Livr.) Anticar². – Din fr. bouquiniste.

buchinist sm [At: DEX² / Pl: ~iști / E: fr bouquiniste] (Frm) Anticar (ambulant).

buchinist s.m. (fran.) Persoană care achiziționează sau vinde cărți vechi; anticar. • pl. -iști. /<fr. bouquiniste.

*BUCHINIST sm. ⚚ Vînzător de cărți vechi, antic(u)ar: o carte rară descoperită în vrafurile mucezite ale vr’unui ~ (VLAH.) [fr.].

BUCHINIST, buchiniști, s. m. (Franțuzism) Anticar². – Din fr. bouquiniste.

BUCHINIST, buchiniști, s. m. (Franțuzism învechit) Anticar. De multe ori a trebuit să-și dea paraua gurii pentru un manuscris vechi ori o carte rară descoperită în vrafurile mucezite ale vreunui buchinist. VLAHUȚĂ, O. A. 238.

BUCHINIST, buchiniști, s. m. (Franțuzism înv.) Anticar. – Fr. bouquiniste.

BUCHINIST s. m. anticar². (< fr. bouquiniste)

BUCHINIST ~ști m. Negustor de cărți vechi; anticar. /<fr. bouquiniste

buchinist m. cel ce vinde cărți vechi, anticar.

*buchiníst m. (fr. bouquiniste, d. bouquin, carte veche, d. ol. boeckin, cărticică). Barb. Anticar, care cumpără și vinde cărți vechĭ. – Verbu a buchini (după fr. bouquiner, a tot umbla cu cărțile), cu înț. de „a bucheri” nu există pe rom.

buchirisi vti [At: DEX² / Pzi: ~sesc / E: bucher + -isi] (Rar) 1-2 A buchisi (3).

buchirisi vb. IV. tr., intr. (înv.) A învăța cu dificultate și cu scrupulozitate; a buchisi. A jertfit odihna multor nopți, buchirisind pînă la miezul nopții (CE. PETR.). • prez. ind -esc. /bucher + -isi.

buchinist (livr.) s. m., pl. buchiniști

buchinist (livr.) s. m., pl. buchiniști

buchinist s. m., pl. buchiniști

BUCHINIST s. v. anticar.

buchinist s. v. ANTICAR.