buchiseală sf [At: DEX² / Pl: ~eli / E: buchisi + -eală] (Pfm) 1 Executarea unui lucru cu multă migală. 2 Învățare cu mult efort și migală.

buchiseală s.f. (pop., fam.) Faptul de a (se) buchisi. ♦ Fig. Bătaie cu pumnii. Și unde mi-l luă la bușeli... de-l zăpăcise în buchiseli (ISP.). • pl. -eli. /buchisi + -eală.

BUCHISEALĂ, buchiseli, s. f. 1. Buchereală. Vechea școală burgheză, «școala memorizării..., a buchiselii»... nu putea să formeze cadrele superioare necesare. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 10/1. 2. Fig. Bătaie înfundată cu pumnii. Și unde mi-l luă... la bușeli... de-l zăpăcise în buchiseli. ISPIRESCU, la TDRG.

BUCHISEALĂ, buchiseli, s. f. 1. Buchereală. 2. Fig. Bătaie înfundată cu pumnii. – Din buchisi + suf. -eală.

buchiseală f. bătaie înfundată: m’au săturat de buchiseaîă AL.

buchiseálă f., pl. elĭ Fam. Acțiunea de a buchisi.

BUCHIS(E)ALĂ (pl. -eli) sf. familiar Bătaie cu pumnii, cu ghionturile: mi-l luă... la bușeli... de-l zăpăcise în buchiseli (ISP.) [buchisi].

buchiseală (fam.) s. f., g.-d. art. buchiselii; pl. buchiseli

buchiseală (fam.) s. f., g.-d. art. buchiselii; pl. buchiseli

buchiseală s. f., g.-d. art. buchiselii; pl. buchiseli

buchiseală, -seli.

BUCHISEALĂ s. v. buchereală.

BUCHISEALĂ s. buchereală, (fig.) toceală. (~ a lecțiilor.)