BUCIARDĂ, buciarde, s. f. Ciocan prevăzut pe fețele de izbire cu dinți sau caneluri, folosit pentru a imprima, prin lovire, puncte sau linii regulate pe fața pietrelor de construcție. – Din fr. boucharde.

buciardă sf [At: DEX² / Pl: ~de / E: fr boucharde] Ciocan cu dinți sau caneluri, folosit pentru a imprima, prin lovire, puncte sau linii regulate pe fața pietrelor de construcție.

buciardă s.f. (constr.) Unealtă manuală sau mecanizată, cu una sau două fețe de izbire, înzestrată cu dinți sau cu muchii ascuțite, folosită la prelucrarea pietrelor. • pl. -e. /<fr. boucharde.

BUCIARDĂ, buciarde, s. f. Ciocan prevăzut pe fețele de izbire cu dinți sau caneluri, folosit, pentru a imprima, prin lovire, puncte sau linii regulate pe fața pietrelor de construcție. – Din fr. boucharde.

BUCIARDĂ, buciarde, s. f. Ciocan prevăzut pe fețele de izbire cu dinți deși de formă piramidală, folosit pentru a imprima, prin izbire, pe fața pietrelor de construcție, adîncituri regulate. – Fr. boucharde.

BUCIARDĂ s.f. Ciocan, avînd pe fețele de izbire dinți în formă piramidală, folosit pentru a imprima pe fața pietrelor de construcție sau pe tencuieli adîncituri regulate. [Pron. -ciar-, pl. -de. / < fr. boucharde].

BUCIARDĂ s. f. ciocan prevăzut pe fețele de izbire cu dinți în formă piramidală, pentru a imprima pe fața pietrelor de construcție adâncituri regulate. (< fr. boucharde)

BUCIARDĂ ~e f. Ciocan prevăzut cu zimți piramidali, folosit pentru a imprima adâncituri (regulate) pe fața pietrelor de construcție sau pe tencuieli. /<fr. boucharde

buciardă (desp. -ciar-) s. f., g.-d. art. buciardei; pl. buciarde

buciardă (-ciar-) s. f., g.-d. art. buciardei; pl. buciarde

buciardă s. f. (sil. -ciar-), g.-d. art. buciardei; pl. buciarde