15 definiții pentru buciniș

Explicative DEX

buciniș sm [At: ANON. CAR. / V: buceniș, bucimiș, buciuniș / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Cucută. 2 (îc) ~-de-apă, -de-baltă Cucută-de-apă. 3 Anghelică. 4 Pătrunjelul-câinelui.

buciniș s.m. (bot.; reg.) 1 Cucută (Conium maculatum). 2 Anghelică (Archangelica officinalis). • pl. -i. /etimol. nec.

BUCINIȘ sm. 🌿 1 = ANGHELI 2 – CUCU 3 ~ DE-A, ~ DE-BALTĂ CUCU-DE-A [bucin].

BUCINIȘ s. m. (Transilv.) Cucută. Și numai o dată se umflă, și lanțurile cad rupte... de gîndeai c-ar fi numai de buciniș. RETEGANUL, P. V 33.

BUCINIȘ s. m. (Bot.; reg.) Cucută.

buciniș m. 1. Bot. angelică; 2. Tr. cucută. [Din cotorul plantei se fac buciume și fluiere].

buciníș m. (d. bucĭum. D. rom. vine bg. bučiniš. V. și dudaĭe). Un fel de cucută neveninoasă pe ale căreĭ vlăstare tinere le mănîncă oameniĭ în nordu Europeĭ (anchangelica officinalis). Un fel de cucută foarte veninoasă care crește în apă (cicuta virosa).

buceniș sm vz buciniș

bucimiș sm vz buciniș

buciuniș sn vz buciniș

Ortografice DOOM

buciniș (reg.) s. m., pl. buciniși

buciniș (reg.) s. m., pl. buciniși

buciniș s. m., pl. buciniși

Sinonime

BUCINIȘ s. v. anghelică, cucută, pătrunjel-câinesc, pătrunjelul-câinelui.

buciniș s. v. ANGHELICĂ. CUCUTĂ. PĂTRUNJEL-CÎINESC. PĂTRUNJELUL-CÎINELUI.

Intrare: buciniș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buciniș
  • bucinișul
  • bucinișu‑
plural
  • buciniși
  • bucinișii
genitiv-dativ singular
  • buciniș
  • bucinișului
plural
  • buciniși
  • bucinișilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buceniș
  • bucenișul
plural
  • buceniși
  • bucenișii
genitiv-dativ singular
  • buceniș
  • bucenișului
plural
  • buceniși
  • bucenișilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buciuniș
  • buciunișul
plural
  • buciuniși
  • buciunișii
genitiv-dativ singular
  • buciuniș
  • buciunișului
plural
  • buciuniși
  • buciunișilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucimiș
  • bucimișul
plural
  • bucimiși
  • bucimișii
genitiv-dativ singular
  • bucimiș
  • bucimișului
plural
  • bucimiși
  • bucimișilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buciniș, bucinișisubstantiv masculin

regional
  • 1. Anghelică, cucută, pătrunjelul-câinelui. MDA2 DEXI CADE DLRLC DLRM
    • format_quote Și numai o dată se umflă, și lanțurile cad rupte... de gîndeai c-ar fi numai de buciniș. RETEGANUL, P. V 33. DLRLC
  • 2. Buciniș-de-apă, buciniș-de-baltă = cucută-de-apă. MDA2 CADE
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.