BUCUREȘTEAN, -Ă, bucureșteni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul București. 2. Adj. Care aparține municipiului București sau bucureștenilor (1), referitor la București ori la bucureșteni. – București (n. pr.) + suf. -ean.

bucureștean, ~ă [At: DEX² / Pl: ~eni, ~ene / E: București + ~ ean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația Bucureștiului. 3-4 smf, a (Persoană) originară din București. 5 smp Populația Bucureștiului.

bucureștean, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a orașului București sau este originară de acolo; (la pl. m.) locuitorii Bucureștiului. 2 adj. Care aparține Bucureștiului sau bucureștenilor, care se referă la București sau la bucureșteni; care este originar din București. • pl. -eni, -ene. /nm. pr. (capitala României) București + -ean.

BUCUREȘTEAN, -Ă, bucureșteni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul București. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul București. – București (n. pr.) + suf. -ean.

BUCUREȘTEAN¹, bucureșteni, s. m. Persoană care trăiește în București sau este originară din București. Fiindcă am poftă de vorbă, aștept, nu cumva o pica vreun alt bucureștean, iubitor ca mine de aer curat, să respirăm împreună. CARAGIALE, O. II 176.

bucureștean adj. m., s. m., pl. bucureșteni; adj. f. bucureșteană, pl. bucureștene

bucureștean adj. m., s. m., pl. bucureșteni; adj. f. bucureșteană, pl. bucureștene

bucureștean adj. m., s. m., pl. bucureșteni; f. sg. bucureșteană, pl. bucureștene