budoar sn [At: ALECSANDRI, T. 883 / V: (înv) ~duar / Pl: ~e / E: fr boudoir] Salonaș elegant și intim al unei femei Si: iatac, toaletă. corectat(ă)

budoar s.n. Salon intim al unei femei din înalta societate. Ori în umbra parfumată a budoarului să vin (EMIN.). • pl. -e. /<fr. boudoir.

*BUDOAR, *BUDUAR (pl. -ruri) sn. Salonaș frumos împodobit, al unei doamne, unde se retrage cînd vrea să fie singură sau unde primește pe cineva intim: eu una i-am hotărît să nu-i mai calce piciorul în budoarul meu (ALECS.) [fr. boudoir].

BUDOAR, budoare, s. n. Salon intim al unei femei din marea burghezie. Vei fi sărbătorit în calitate de comandant... în budoarele patriciene. CAMIL PETRESCU, T. II 198. Mi-aruncă De la sînul tău cel dulce floarea veștedă de luncă... Ori în umbra parfumată a budoarului să vin, Să mă-mbete acel miros de la pînzele de in. EMINESCU, O. I 154.

BUDOAR, budoare, s. n. Cameră intimă a unei femei. [Pr.: -do-ar] – Fr. budoir^[1].

BUDOAR s.n. (Liv.) Salon intim de primire al unei femei (mai ales din așa-zisa înaltă societate). [Pl. -re-, -ruri. / < fr. boudoir].

BUDOAR s. n. salon intim de primire al unei femei. (< fr. boudoir)

BUDOAR ~e n. Odaie intimă a unei femei. [Sil. bu-doar] /<fr. boudoir

budoàr n. mică încăpere, împodobită cu eleganță, pentru uzul particular al damelor (= fr. boudoir).

*budoár n., pl. e (fr. boudoir). Barb. Iatac.

buduar sn vz budoar

budoar s. n., pl. budoare

budoar s. n., pl. budoare

budoar s. n. (sil. -doar), pl. budoare

budoar, -re.

buduar (-re), s. n. – Cameră intimă a unei doamne. – Var. budoar. Fr. boudoir.