opțiuni
  • info

14 definiții pentru buiestraș (s.m.)

din care

Explicative DEX

BUIESTRAȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.

BUIESTRAȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.

buiestraș, ~ă [At: SLAVICI, N. I, 105 / V: ~ruș / Pl: ~i, ~e / E: buiestru + -aș] 1-2 sm, a (Cal) care merge în buiestru (2).

buiestraș, -ă s.m., adj. (pop.) (Cal) care merge în buiestru; buiestru. Încalecă pe buiestraș (SLAV.). • pl. -i, -e. și buiestruș, -ă s.m., adj. /buiestru + -aș.

BUIESTRAȘ, ÎMBUIESTRAȘ adj. și sm. 🐒 (Cal) ce umblă în buiestru: și-a cumpărat un cal buiestraș (BR. -VN.); a poruncit să-i puie șeaua pe un buiestraș tătăresc (CAR.); sburam în ajunuri de sărbătoare pe cîte un îmbuiestraș neobosit (LUNG.).

BUIESTRAȘ, buiestrași, s. m. Cal care merge în buiestru. Tătarul abia se putea ține de stăpînul său pe buiestrașul lui cu urechile aplecate îndărăt. SADOVEANU, F. J. 143. Ajungînd la cotul dealului, unde apucă drumul spre Poienița, buiestrașul gîfîind își potolește puțin mersul la urcuș. CARAGIALE, O. I 373. Flăcăul dă călcîie buiestrașului. CARAGIALE, O. I 372. ◊ (Adjectival) Venea călare pe un murg buiestraș. SLAVICI, N. I 92.

BUIESTRAȘ, buiestrași, s. m. (Adesea adjectival) Cal care merge în buiestru. – Din buiestru + suf. -aș.

BUIESTRAȘ ~i m. Cal care merge în buiestru. [Sil. bu-ies-] /buiestru + suf. ~aș

buiestraș m. cal în buiestru.

buiestruș, -ă s.m., adj. v. buiestraș.

Ortografice DOOM

buiestraș (desp. -ies-) adj. m., s. m., pl. buiestrași

buiestraș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestrași

buiestraș adj. m., s. m. (sil. -ies-), pl. buiestrași

Sinonime

BUIESTRAȘ adj., s. buiestru. (Cal ~.)

BUIESTRAȘ adj., s. buiestru. (Cal ~.)

Intrare: buiestraș (s.m.)
buiestraș2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: bu-ies-traș info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buiestraș
  • buiestrașul
  • buiestrașu‑
plural
  • buiestrași
  • buiestrașii
genitiv-dativ singular
  • buiestraș
  • buiestrașului
plural
  • buiestrași
  • buiestrașilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buiestraș, buiestrașisubstantiv masculin
buiestraș, buiestrașiadjectiv masculin

  • 1. (Cal) care merge în buiestru; buiestru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: buiestru
    • format_quote Tătarul abia se putea ține de stăpînul său pe buiestrașul lui cu urechile aplecate îndărăt. SADOVEANU, F. J. 143. DLRLC
    • format_quote Ajungînd la cotul dealului, unde apucă drumul spre Poienița, buiestrașul gîfîind își potolește puțin mersul la urcuș. CARAGIALE, O. I 373. DLRLC
    • format_quote Flăcăul dă călcîie buiestrașului. CARAGIALE, O. I 372. DLRLC
    • format_quote Venea călare pe un murg buiestraș. SLAVICI, N. I 92. DLRLC
etimologie:
  • Buiestru + -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.