bulboană sf [At: DEX² / Pl: ~ne / E: ns cf bulbuc] Adâncitură într-un râu, în care apa formează un vârtej Si: vâltoare, (reg) bulboacă.

bulboană s.f. Adîncitură într-un rîu, unde apa formează un vîrtej; vîltoare. Izvoare... aruncîndu-se în brațele bulboanelor (EMIN.). • pl. -e. și bolboană, hulboană, vulboană s.f. /cf. bulbuc.

BULBOANĂ, bulboane, s. f. Loc adînc în albia unei ape curgătoare, unde de obicei apa, învîrtindu-se, formează un vîrtej; viitoare, bulboacă. Învălmășit [pîrăul] s-azvîrle-ntr-o bulboană, Ca o cascadă în miniatură. CAZIMIR, L. U. 28. Era un crap ruginit, venit în plimbare spre mal din bulboanele cele afunde ale iezerului. SADOVEANU, N. F. 48. A pierdut stăpînirea și s-a prăbușit în el însuși, ca într-o bulboană care l-a supt pînă la fund. POPA, V. 59. Prin depărtare, prin iarbă verde, pe costișe de prund le vezi [izvoarele] mișcîndu-se și șerpuind cu argintul lor fluid, transparent și viu, aruncîndu-se în brațele bulboanelor, în cari se-nvîrtesc nebune, apoi repezindu-se mai departe, pînă ce... s-adîncesc în lac. EMINESCU, N. 102. – Variantă: bolboană s. f.

BULBOANĂ, bulboane, s. f. Vîltoare. – Din bulb[uc] + suf. -oană.

BULBOANĂ ~e f. Loc unde o apă formează vârtejuri; vârtej de apă; volbură; vâltoare. [G.-D. bulboanei; Sil. -boa-nă] /bulb[uc] + suf. ~oană

bulboană f. bulboacă. [În loc de vulboană, de aceeaș origină cu volbură].

bolboană sf vz bulboană

hâlboană sf vz holboană

holboană sf vz bolboană

hulboană sf vz bolboană corectat(ă)

bolboană s.f. v. bulboană.

vulboană s.f. v. bulboană.

BOLBOANĂ 👉 BULBOANĂ.

BULBOACĂ, BOLBOACĂ (pl. -ce), BULBOANĂ, BOLBOANĂ (pl. -ne) sf. Adîncătură într’un rîu unde apa se învîrtește și formează un vîrtej: Cum adoarme la bulboace, Săpînd malul năsipos ALECS.; desupra bulboanei de sub roată priveam în unda limpede jocul peștilor SAD.; Inelul Doamnei în fundul bulboanei GOR. (ghicitoare despre „soare”) [bulbuca].

BOLBOANĂ s. f. v. bulboană.

bolboácă și bolboánă V. bulboacă.

bulboácă, bulboánă, hulboánă, bolboácă și holboánă (oa dift.) f., pl. e (bg. glybok, dŭlbok, adînc; rut. hlubókŭ, d. vsl. glonbokŭ, adînc). Est. Loc adînc în rîŭ saŭ în lac și primejdios pentru înotătorĭ (gîldăŭ, ghiol, steoalnă, plisă). – Și hîlboacă și -oană. La Dos. dîlboană, abis. În Tut. (rev. I. Crg. 8, 155) hulboacă, în Trans. duldoacă. În R. S. și Mold. sud dulbínă și (CL. 1924, 195) dulghină (bg. dulbiná), în Ban. tulbínă, în Bihor (Șez. 37, 126) dîlbínă. Forma hulboană și bulb- în Șez. 30, 293. V. afundătoare, anafor, copcă 2, dornă.

bulboană s. f., g.-d. art. bulboanei; pl. bulboane

bulboană s. f., g.-d. art. bulboanei; pl. bulboane

bulboană s. f., g.-d. art. bulboanei; pl. bulboane

BULBOANĂ s. bulboacă, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulniță, dâlboană, sfredel, șipot, toancă, vârtecuș, (Transilv. și Ban.) șioi, (prin Transilv. și Maram.) știbloancă, (Mold., Bucov. și Transilv.) știoalnă, (Bucov., Transilv. și Mold.) știulboană, (Transilv., Ban. și Olt.) toaie, (Ban.) vir, (înv.) smârc. (~ a unei ape curgătoare.)

BULBOANĂ s. bulboacă, ochi, valvîrtej, vîltoare, vîrtej, volbură, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulniță, dîlboană, sfredel, șipot, toancă, vîrtecuș, (Transilv. și Ban.) dălbină, (Olt. și Transilv.) dornă, (prin Munt.) șioi, (prin Transilv. și Maram.) știbloancă, (Mold., Bucov. și Transilv.) știoalnă, (Bucov., Transilv. și Mold.) știulboană, (Transilv., Ban. și Olt.) toaie, (Ban.) vir, (înv.) smîrc. (~ a unei ape curgătoare.)

bulboană, s.f. v. dălboană („vârtej de apă, vâltoare”).

bulboană, s.f. – v. dălboană („vârtej de apă, vâltoare”).