BURUIENUȚĂ, buruienuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui buruiană. – Buruiană + suf. -uță.

buruienuță sf [At: GOROVEI, C. 372 / V: ~ri~ / Pl: ~țe / E: buruiană + -uță] (Bot) 1-2 (Șhp) Buruiană (1) (mică, utilă etc.) Si: buruieniță (1-2). 3 (Pop) Plantă medicinală.

buruienuță s.f. Dim. al lui buruiană; buruiană mică. • sil. -ru-ie-. pl. -e. /buruiană + -uță.

BURUIENUȚĂ sf. 🌿 = SILUR [buruiană].

BURUIENUȚĂ, buruienuțe, s. f. Diminutiv al lui buruiană. – Buruiană + suf. -uță.

BURUIENUȚĂ, buruienuțe, s. f. Diminutiv al lui buruiană. Buruienuță gălbinuță, Rar bărbat care te cruță (Tutunul). GOROVEI, C. 372.

BURUIENUȚĂ, buruienuțe, s. f. Diminutiv al lui buruiană.

buruieniță s.f (bot.) 1 Buruiană mică. 2 Plantă erbacee din familia scrofulariacee (Euphrasia stricta și rostkoviana). • sil. -ru-ie-. pl. -e. /buruiană+ -iță.

buruĭeníță și -úță f., pl. e (dim. d. buruĭană). O plantă erbacee scrofulariacee numită și silur (euphrásia [stricta și rostkoviana]).

buruienuță (rar) s. f., g.-d. art. buruienuței; pl. buruienuțe

buruienuță (rar) s. f., g.-d. art. buruienuței; pl. buruienuțe

buruienuță s. f., g.-d. art. buruienuței; pl. buruienuțe

BURUIENUȚĂ s. v. silur.

buruienuță s. v. SILUR.