buzat, ~ă a [At: NECULCE, ap. LET. II, 254/19 / Pl: ~ați, ~e / E: buză + -at] 1 Cu buze mari Si: buzos. 2-3 (Îe) A rămâne (sau a se întoarce) ~ A rămâne (sau a se întoarce) păcălit.

buzat, -ă adj. 1 Cu buze mari și groase; (pop.) buzos. Dumitru e lung, urecheat, buzat (CA. PETR.). 2 Fig. Păcălit, dezamăgit. • pl. -ți, -te. /buză + -at.

BUZAT adj. 1 Cu buze mari, groase: un Țigan și ~ ISP. ¶ 2 Fig. Păcălit, cu buzele umflate: nu se întoarce ~ de la slujba cu care îl însărcina cineva ISP..

BUZAT, -Ă, buzați, -te, adj. Cu buze mari, groase. Ion al lui Geacă! A rămas, al dracului, tot buzat. PREDA, Î. 161. Negru și cam buzat, Numai bun de sărutat. HODOȘ, P. P. 170. ◊ Expr. A rămîne (sau a se întoarce) buzat = a rămîne (sau a se întoarce) păcălit, înșelat, dezamăgit, cu buzele umflate. Un om verde și harnic, carele... nu se întoarce buzat de la slujba cu care îl însărcina cineva. ISPIRESCU, U. 50. Și mă întorsei buzat, Că olteanca mi-a plecat. TEODORESCU, P. P. 338.

BUZAT, -Ă, buzați, -te, adj. 1. Cu buze mari, groase. 2. Fig. (Rămas) cu buzele umflate; păcălit, dezamăgit. – Din buză + suf. -at.

BUZAT ~tă (~ți, ~te) și substantival fam. (mai ales despre persoane) Care are buze mari și cărnoase; cu buze mari și groase. /buză + suf. ~at

buzat a. 1. cu buze mari și groase; 2. cu buzele umflate: te gonește și te lasă buzat.

buzát, -ă adj. (d. buză). Cu buze marĭ. Fig. Iron. Păcălit, înșelat, supărat: l-a lăsat buzat, a rămas buzat. V. bosunflat, decepționat, ploŭat.

buzat adj. m., pl. buzați; f. buzată, pl. buzate

buzat adj. m., pl. buzați; f. buzată, pl. buzate

buzat adj. m., pl. buzați; f. sg. buzată, pl. buzate

buzat, buzați s. m. țigan.

BUZAT adj. v. ademenit, amăgit, înșelat, păcălit, prostit, trișat.

buzat adj. v. ADEMENIT. AMĂGIT. ÎNȘELAT. PĂCĂLIT. PROSTIT. TRIȘAT.