buzunar sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 7/19 / V: bodzăn~, bozân~, (înv) bozdon~, bozin~, boz~, burdu~, bursu~, ~zăn~, ~zdu~, ~zin~, pojin~^[1], posu~, pozon~, poz~ / Pl: ~e, (rar) ~ nări / E: ngr μπουναπα] 1 Accesoriu sub formă de săculeț aplicat la haine Cf jeb. 2 (Îs) Bani de ~ Sumă de bani pentru cheltuieli mărunte. 3 (Pfm; îe) A-i mânca (cuiva) rațele din ~ A fi mic, pipernicit și prost. 4 (Pfm; îe) A fi (tot) cu mâna în (sau la) ~ A fi darnic. 5 (Îae) A fi cheltuitor. 6 (Îae) A fi obligat să cheltuiască mereu. 7 (Trs; îae) A fi leneș. 8 (Pfm; îe) A avea (pe cineva) în (sau la) ~ A dispune de cineva. 9 (Pfm; îe) A avea (ceva) în ~ A fi sigur, de mai înainte, că va dispune de ceva. 10 (îla) De ~ Care se poate purta în buzunar. 11 (Îal; pex) De format mic. 12 (îal) De valoare redusă. 13 (Pfm; îe) A da din ~ A plăti din banii proprii o pagubă (de care nu ești răspunzător).

buzunar s.n. Accesoriu la haine, la rochii etc., în formă de pungă cusută în partea interioară ori exterioară a acestora, în care se țin lucruri mărunte. Stinge repede țigara... și o bagă în buzunar (CAR.). ◊ Loc.adj. De buzunar = care se poartă în buzunar; ext. de format sau de proporții mici; de valoare redusă. Ediție de buzunar. ∆ Calculator de buzunar v. calculator. ◊ Expr. A fi (tot) cu mîna în (sau la) buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor, a fi obligat să cheltuiască mereu. A da din buzunar = a plăti din banii proprii o pagubă (de care nu ești răspunzător). A avea (sau a băga) în buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva în puterea sa, la discreția sa. A băga în buzunar = a-și însuși ceva în mod ilegal, abuziv; a fura. Restul l-au băgat ei doi în buzunar. Nici justiția n-a avut nimic de zis (CA. PETR.). A avea (ceva) în buzunar = a fi sigur de mai înainte că va dispune de ceva. Are aprobată în buzunar, de către ministru,... o petiție (CA. PETR.). A aranja (pe cineva) la buzunar (sau la buzunare) sau a aranja buzunarul (cuiva) v. aranja. A atinge pe cineva la buzunar v. atinge. Bani de buzunar v. ban. A i se dezumfla buzunarele v. dezumfla. Cu mîinile în buzunar v. mînă. A scutura buzunarele cuiva v. scutura. A-și umple buzunarele v. umple. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) vîntul în buzunar(e) v. vînt. • pl. -e. și (reg.) puzunar,pozunar, bozunar, bozînar s.n. /<ngr. μπουζουνάρα.

BUZUNAR, ❍POZUNAR (pl. -are, ❍-ări) sn. 👕 Săculeț de pînză cusut la ori-ce fel de haină în care ține cineva banii, batista și alte lucruri mărunte: a băga mîna în ~; bani de ~, bani pentru cheltuieli mărunte; a fi tot cu mîna în ~ (sau la ~), a fi nevoit să dea mereu bani, a cheltui într’una [ngr. μπουςουνάρα].

BUZUNAR, buzunare, s. n. Un fel de săculeț (de pînză, mătase etc.) cusut la haine, de obicei pe partea dinăuntru, în care se țin lucruri mărunte (batistă, bani etc.). Îmi umplu buzunarul cu maci, maci mulți, cu sîngele-voinicului și albăstrele. SAHIA, N. 24. Mi-am umplut buzunarele cu mere trotușe. SADOVEANU, N. F. 40. Însuși Tudorică Măslină scotea din tainele adinei ale buzunarelor sale o jumătate de sorcovăț și îi dădea, drumul în scripca lui Buruiană. HOGAȘ, DR. II 109. (în forma de pl. buzunări) Logofete brînză-n cui, lapte acru-m călămări, chiu și vai prin buzunări. CREANGĂ, A. 12. ◊ Loc; adj. De buzunar = care se poartă în buzunar; p. ext. de format sau de proporții (foarte) mici. Ceas de buzunar. Aparat de radio de buzunar. Dicționar de buzunar. ▭ Bani de buzunar = sumă mică de bani, destinată cheltuielilor mărunte de fiecare zi. Lampă de buzunar = lampă mică, funcționînd cu o baterie electrică. ◊ Expr. A fi (tot) cu mîna în buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor. A da din buzunar = a plăti din bani proprii o pagubă (de care nu ești răspunzător). A băga în buzunar = a-și însuși o sumă de bani fără justificare. A avea (sau a băga, a vîrî) în buzunar (pe cineva) = a avea (pe cineva) în puterea sau la discreția sa, a fi sigur de el, a-l avea la mînă. A avea (ceva) în buzunar = a fi sigur de mai înainte că va dispune de ceva, că va ajunge în stăpînirea unui lucru. Are examenul în buzunar. – Pl. și: buzunări. – Variantă: (regional) pozunar (MACEDONSKI, O. III 25, ANT. LIT. POP. I 270) s. n.

BUZUNAR, buzunare, s. n. Un fel de pungă cusută la haine, în care se țin lucruri mărunte. ◊ Loc. adj. De buzunar = care se poartă în buzunar: p. ext. de format sau de proporții mici. ◊ Expr. A fi (tot) cu mîna în buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor. Bani de buzunar = sumă mică de bani, prevăzută pentru cheltuieli mărunte. A da din buzunar = a plăti din banii proprii o pagubă (de care nu ești răspunzător). A avea (sau a băga) în buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva în puterea sa. A avea (ceva) în buzunar = a fi sigur de mai înainte că va dispune de ceva. [Var.: (reg.) pozunar s. n.] – Ngr. buzunári.

BUZUNAR ~e n. Săculeț cusut la o haină, mai ales pe partea ei interioară, pentru a ține diferite obiecte mici de uz personal (batistă, pieptene, portmoneu etc.) sau în scopuri decorative. * De ~ care încape în buzunar; de dimensiuni reduse. Carte de ~ carte de format mic. Ceas de ~ ceas care se poartă în buzunar. Bani de ~ bani pentru cheltuielile individuale ale unei persoane. Hoț de ~e hoț de lucruri mărunte. A da (sau a pune, a plăti) din ~ a plăti din banii proprii o pagubă pentru care nu ești vinovat. A avea (sau a băga) pe cineva în ~ a avea pe cineva în puterea sa. A sta cu mâinile în ~ a sta degeaba; a nu face nimic. /<ngr. buzunari

buzunar n. săculeț cusut în haină, unde se pun bani sau alte lucruri [Gr. mod. BUZUNÉRI].

buzunár n., pl. e (ngr. ypozonari, dial. buzunari, d. vgr. ypo, dedesupt și zone, cingătoare, zonă, chimir; dim. zonarion, ngr. zunari). Pungă cusută înăuntru haĭnelor p. a pune banĭ ș.a. – În vest pozunar și pozînar. – Pl. mold. și ărĭ (cp. cu mădular): lapte acru’n călămărĭ, chiŭ și vaĭ pin buzunărĭ (Țăranu despre funcționărașĭ).

bozănari sn vz buzunar

bozdonar sn vz buzunar

bozdunar sn vz buzunar

bozinar sn vz buzunar

bozunar sn vz buzunar

buzănar sn vz buzunar

buzdunar sn vz buzunar

buzinar sn vz buzunar

pojnar^[1] sn vz buzunar

poșunar sn vz buzunar

poznar^[1] sn vz buzunar

pozonar sn vz buzunar

pozunar sn vz buzunar

pujinar^[1] sn vz buzunar

bozînar s.n. v. buzunar.

bozunar s.n. v. buzunar.

BUZUNĂRAȘ (pl. -așe) BUZUNĂREL (pl. -ele) sn. dim. BUZUNAR.

pozunár, V. buzunar.

buzunar s. n., pl. buzunare

buzunar s. n., pl. buzunare

buzunar s. n., pl. buzunare

buzunar s. n., pl. buzunare (buzunări)

buzunar, pl. buzunare

buzunar, -nare.

buzunar (-re), s. n. – Pungă interioară la haine. – Var. buzdunar, boz(d)unar, bozinar, posunar etc. Mr. buzunar. Ngr. μπουζουνάρα (Cihac, II, 641; DAR), din gr. ζωνάριον, cf. tc. zunnar „cingătoare de călugăr.” – Der. buzunări, vb. (a fura din buzunarul cuiva, a umbla în buzunarul cuiva); buzunărit, s. n. (furt); buzunăreală, s. f. (furt); îmbuzunări, vb. (a pune în buzunar, a încasa; a fura, a buzunări), cuvînt rar, format artificial, pe baza fr. empocher.

MONOMOTOR DE BUZUNAR aparat de zbor de dimensiuni reduse, cu un singur motor și cu un singur plan, care se montează și se demontează în aproximativ zece minute.

BUZUNAR antreu, bonjur, bughelar, caraiman, caraman, căldură, cegmegea, clapsă, coajă, a doua la căldură, extremă, flanc, găleată, gușă, jeb, la clapsă, la crăcan, la prima, la stradă, mușama, ploscă, poznar, prima la căldură, primărie, pungă, răsuflătoare, sarsana, scoarță, sertar, a treia la căldură, tuflă, vast.

a avea pe cineva în buzunar expr. a avea un avantaj (asupra cuiva); a fi superior (cuiva)

a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută

a cunoaște ca pe propriul buzunar expr. v. a cunoaște ca-n palmă.

a da buzunări la burți expr. (intl.) a lovi cu cuțitul în burtă.

a face (cuiva) buzunar expr. (friz.) a tăia clientul cu briciul pe un obraz.

a scutura buzunarele / punga (cuiva) expr. a lua (cuiva), prin mijloace necinstite, toți banii; a stoarce (pe cineva) de bani.

a sta cu mâinile în buzunar / în sân expr. v. a sta cu brațele încrucișate.

a-i sufla vântul în pungă / prin buzunare expr. a rămâne fără bani.

cu mâna-n fund / în buzunar expr. fără (a aduce) nimic.

poznar, poznare s. n. buzunar.

BUZUNAR s. (prin Transilv. și Maram.) jeb. (~ la vestă.)

BUZUNAR s. (prin Transilv. și Mararn.) jeb. (~ la vestă.)

(A face) capul calendar (sau călindar). Expresia e veche și trebuie să fi pornit de la faptul că un calendar e o „mică enciclopedie”, conținind numeroase cifre și date astronomice, istorice, biografice etc., care nu poi fi lesne memorate. De aici, vorba populară: „a face cuiva capul călindar”, care înseamnă „a zăpăci”. Astfel e folosită expresia de Coșbuc, în versurile: „Tu-mi faci capul călindar! Nu te cred și nu se poate!”, sau de Mihail Sadoveanu, în romanul Mitrea Cocor: „Cu prostiile voastre îmi faceți capul călindar”. FOL.