BÂRNĂ, bârne, s. f. 1. Trunchi de copac (cojit și fățuit cu barda) folosit în construcții. 2. Aparat de gimnastică feminină, format dintr-o grindă de lemn lăcuit lungă, dispusă orizontal deasupra solului, la o anumită înălțime, pe care se execută exerciții de echilibru. – Din sl. brŭvĭno.

bârnă³ af [At: COMAN, GL. / E: nct] (Reg; d. oală) 1 Lățit. 2 Mare.

bârnă² sf [At: H IV 51 / V: bur~ / E: pbl bârniță] (Reg) 1 Ceață. 2 Burhai.

bârnă¹ sf [At: TETRAEV. (1574), 209 / V: brână / Pl: ~ne / E: vsl бревно] 1 Trunchi de copac (cioplit și fățuit cu barda) folosit în construcții. 2 Aparat de gimnastică feminină, format dintr-o grindă de lemn lungă, dispusă orizontal deasupra solului, la o anumită înălțime, pe care se execută exerciții de echilibru.

BÂRNĂ, bârne, s. f. 1. Trunchi de copac (cojit și fățuit cu barda) folosit în construcții. 2. Aparat de gimnastică feminină, format dintr-o grindă de lemn lungă, dispusă orizontal deasupra solului, la o anumită înălțime, pe care se execută exerciții de echilibru. – Din sl. brŭvĩno.

BÂRNĂ ~e f. 1) Grindă cioplită din trunchiul unui copac (cojit), folosită, mai ales, în construcții. 2) sport Aparat pentru exercițiile de echilibru constând dintr-o grindă lungă și îngustă, dispusă orizontal la o anumită înălțime. /<sl. bruvino

bârnă f. 1. grindă mare de sprijinit temelia sau podul casei; 2. fig. vede paiul din ochiul altuia și bârna dintr’al lui n’o vede (proverb evangelic). [Slav. BRŬVĬNO].

burnă² sf vz bârnă

bîrnă s.f. 1 (constr.) Trunchi de copac (cojit și fățuit cu barda) folosit în construcții rustice. Aicea, în stîngă pe deal, se văd șapte case de bîrne, șindrilite și acoperite de omăt (SADOV.). 2 (tehn.) Unealtă pentru restabilirea secțiunii circulare a unor burlane utilizate la sonde. 3 (sport) Aparat de gimnastică format dintr-o grindă de lemn lungă, dispusă orizontal, la o anumită înălțime deasupra solului, și pe care se fac exerciții de echilibru. • pl. -e. /<sl. veche бревно.

BÎRNĂ (pl. -ne) sf. 1 Lemn lung și gros, trunchiu de copac cojit, dar nelucrat, din care se alcătuiau în vechime, și încă acum pe alocuri, pereții caselor țărănești: avea o cocioabă veche de bîrne (CRG.) ¶ 2 Grindă: poarta este bine închisă cu o ~ grea de-a curmezișul (CAR.); proverb: vezi gunoiul (sau paiul) din ochiul altuia, și nu vezi bîrna din ochiul tău, se zice acelora cari dojenesc pe alții pentru o greșală mică sau pentru un cusur neînsemnat, pe cînd ei înșiși au cusururi mult mai mari, de care însă nu-și dau scama [vsl. brŭvĭno].

BÎRNĂ, bîrne, s. f. Trunchi gros de copac, cojit și uneori fățuit cu barda, folosit ca material de construcție. Focul... creștea; printre trosniturile bîrnelor și ale acoperișurilor s-auzeau răcnete. CAMILAR, N. I 178. Aicea, în stînga pe deal, se văd șapte case de bîrne, șindrilite și acoperite de omăt. SADOVEANU, B. 111. Furtunile mării grozave Urlat-au, cu trăsnet trecînd, Și valuri și bîrne de nave Trosnit-au pe groapă-i căzînd. COȘBUC, P. II 93. Vezi gunoiul (sau parul) din ochiul altora și nu vezi bîrna din ochiul tău (= te supără micile cusururi ale altora, dar nu-ți dai seama de cusururile tale mari).

BÎRNĂ, bîrne, s. f. Trunchi gros de copac, cojit (și fățuit cu barda), folosit ca material de construcție. Vezi gunoiul (sau paiul) din ochiul altuia și nu vezi bîrna din ochiul tău = te supără micile defecte ale altora, dar nu-ți dai seama de defectele tale mari. – Slav (v. sl. brŭvĩno).

bîrnă f., pl. e (vsl. brŭvĭno, bg. brŭvnó, a.î.). Grindă cĭoplită. Prov. Vezĭ paĭu din ochĭu altuĭa, și nu vezi bîrna din ochiu tăŭ, vezĭ un mic defect al altuĭa, și nu vezĭ altu maĭ mare al tău.

bârnă s. f., g.-d. art. bârnei; pl. bârne

bârnă s. f., g.-d. art. bârnei; pl. bârne

bârnă s. f., g.-d. art. bârnei; pl. bârne

bîrnă (bîrne), s. f. – Grindă, traversă. – Mr. brîn, megl. brǫnă. Sl. brŭvĭno (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Cihac; DAR; Pușcariu, Lr., 284); cf. bg. brăvno, sb. brovno, rut. berveno, rus. bervno. – Der. bîrnui, vb. (a face un zid din trunchi de copac).

BÎRNĂ (< sl.) s. f. 1. Grindă de lemn, obținută de obicei prin cioplirea cu barda a unui trunchi de arbore. 2. Unealtă pentru restabilirea secțiunii circulare a unor burlane ovalizate la sonde. 3. Aparat de gimnastică format dintr-o grindă de lemn lungă de 5 m și lată de 10 cm, dispusă orizontal la 1,20 m deasupra solului și pe care se fac exerciții de echilibru.

a vedea paiul din ochiul altuia și a nu vedea bârna din ochiul tău expr. a manifesta o exigență / o severitate exagerată față de alții și a fi prea indulgent cu propria persoană; a critica aspru neajunsurile mărunte ale cuiva, trecând cu vederea propriile lipsuri.

BÂRNĂ s. v. grindă.

BÎRNĂ s. grindă, stîlp, (înv. și pop.) pociumb, (pop.) șarampoi, (prin Olt. și Ban.) bălvan, (Transilv.) șaf, (Maram.) șaranț, (Transilv., Maram. și Bucov.) șoș, (Maram., Transilv., Ban. și Olt) șteamp, (Olt., Ban. și Transilv.) ștenap. (O ~ din scheletul unei case.)