8 definiții pentru bănuielnic
Explicative DEX
bănuielnic, ~ă a [At: DA / P: ~nu-iel~ / Pl: ~ici, ~ice / E: bănuială + -nic] (Rar) 1 Bănuitor (27-28). 3 Suspect.
bănuiélnic, -ă adj. (fam.) Bănuitor. • pl. -ci, -ce. /bănuială + -nic.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BĂNUIELNIC, -Ă, bănuielnici, -e, adj. (Rar) Care este înclinat să bănuiască, care cade ușor la bănuială; bănuitor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂNUIELNIC, -Ă, bănuielnici, -e, adj. (Rar) Bănuitor. – Din bănuială + suf. -nic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de paula
- acțiuni
BĂNUIELNIC ~că (~ci, ~ce) v. BĂNUITOR. /bănuială + suf. ~nic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
bănuielnic.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
BĂNUIELNIC adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bănuielnic adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: bănuielnic
bănuielnic adjectiv
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bănuielnic, bănuielnicăadjectiv
- 1. Care este înclinat să bănuiască, care cade ușor la bănuială. MDA2 DEXI DLRLC DLRM NODEXsinonime: bănuitor neîncrezător suspicios temător
- 2. Suspect. MDA2sinonime: suspect
etimologie:
- bănuială + -nic. MDA2 DEXI DLRM NODEX
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.