bărbânță sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 206 / V: (reg) berbin~, berbeniță, berben~, ~ban~ / Pl: ~țe / E: mg berbence, börbönce] 1 (Reg) Vas de lemn (de brad) făcut din doage, pentru păstrarea laptelui, brânzeturilor și, mai rar, a băuturilor spirtoase Si: bătâi, butoiaș, putinică. 2 (Reg; îf berbeniță) Vas de lemn pentru pus brânza la sărat. 3 (Mol; înv) Taxă plătită pentru intrarea în breasla ciubotarilor. 4 (Bot; îf berbeniță) Dovleac (mare) Si: bostan (Cucurbita). 8 (Ent; Buc) Nimfa de furnică Cf cocon, sac, săcușor.

BĂRBÂNȚĂ ~e f. 1) înv. Vas din doage, de forma unui butoiaș, folosit pentru păstrarea diferitelor produse (lapte, brânză, miere etc.). * Când e brânză, nu-i ~ când este una, lipsește alta. 2) ist. Dare în natură, măsurată cu un asemenea vas. /<ung. berbencé

bărbanță sf vz bărbânță

bărbință sf vz berbință

berbanță sf vz bărbânță

berbență sf vz bărbânță

berbință sf vz bărbânță

brebeniță sf vz bărbință

bărbînță s.f. (reg.) 1 Vas de lemn, făcut din doage, în care se păstrează lapte, brînză etc. 2 Vas de lemn în care se pune brînza la sărat. 3 (înv.; în Mold.) Taxă care se plătea pentru a intra în breasla ciubotarilor. • pl. -e. și berbeniță, berbință s.f. /<magh. berbence, börbönce.

berbeniță s.f. v. bărbînță.

berbință s.f. v. bărbînță.

BĂRBINȚĂ – BĂRBÎNȚĂ.

BĂRBÎNȚĂ, BERBÎNȚĂ (pl. -ințe, -ințe) sf. 1 🐑 Putinică, hîrdău lung făcut din doage de lemn (uneori înfundat la amîndouă capetele) în care se ține brînza și laptele de oi (🖼 367); proverb: cînd e brînză, Nu i ~, cînd are de unele, îi lipsesc altele ¶ 2 Bucov. (MAR.) 🐙 Nimfa furnicii, în forma unui săculeț, numită și „ou de furnică” [ung. berbence].

BERBENIȚĂ = BĂRBÎNȚĂ.

BERBINȚĂ = BĂRBÎNȚĂ.

BĂRBÎNȚĂ, bărbînțe, s. f. Vas de lemn făcut din doage (uneori înfundat la amîndouă capetele), servind la păstrarea laptelui și a brînzeturilor, mai rar a băuturilor spirtoase. Ciobanii... dobîndiseră voie... să se înfățișeze și să închine brînză în bărbînțe. SADOVEANU, F. J. 364. Brînză... rasă de pe bărbînță. ȘEZ. III 146. ♦ Expr. Cînd e brînză, nu-i bărbînță = cînd ai una, îți lipsește alta. – Variantă: berbință s. f.

BĂRBÎNȚĂ, bărbînțe, s. f. (Reg.) Vas de lemn făcut din doage, în care se păstrează lapte și brînzeturi, mai rar băuturi alcoolice. ◊ Expr. Cînd e brînză, nu-i bărbînță = cînd ai una, îți lipsește alta. [Var.: berbință s. f.] – Magh. berbence.

bărbință f. V. berbință.

berbință f. putineiul în care se frământă cașul: când e brânză nu-i berbință. [Ung. BERBENCE].

bărbînță V. berbință.

berbínță (sud) și bărbînță și brăbință (nord) f., pl. e (ung. berbence și börbönce, butoiaș; rut. berbenicea). Putinică de pus brînză, lapte ș.a. Prov. Cînd e brînză, nu-i berbință, cînd aĭ una, n’ai alta, totdeauna îți lipsește ceva. Butoĭaș (de vin, de rachiŭ). Mold. Vechĭ. Taxa pe care o plătea cel ce vrea să intre în breasla cĭobotarilor.

bărbânță (reg.) s. f., g.-d. art. bărbânței; pl. bărbânțe

bărbânță (reg.) s. f., g.-d. art. bărbânței; pl. bărbânțe

bărbânță s. f., g.-d. art. bărbânței; pl. bărbânțe

berbință, -țe.

berbință (berbințe), s. f. – 1. Vas, putină, mai ales pentru a păstra brînza. – 2. (Înv.) Taxă de intrare în breasla cizmarilor. – 3. Larvă de furnici. Mag. berbence, de unde provine și rut. berbenicja (Cihac, II, 481; Gáldi, Dict., 84; Treml, Hung. Jb., II, 296). Miklosich, Fremdw., 77 și Wander., 12, cred că termenul rut. provine din rom.; urmînd pe același drum, Drăganu, Dacor., VI, 262, respinge ideea că mag. poate fi sursa cuvîntului rom.; dar fără a oferi altă explicație mai plauzibilă; iar în Dacor., VII, 216, se referă la sl. ber „contribuție”, cf. bir.

BĂRBÂNȚĂ s. v. putină, șiștar.

bărbînță s. v. PUTINĂ. ȘIȘTAR.

bărbânță, bărbânțe, (berbință), s.f. (reg.) Vas de lemn, confecționat din doage, legate cu două arcuri de fier, utilizat la păstrarea brânzei în timpul iernii; putină: „Până țăsă-un cot de pânză / Mânc-o bărbânță de brânză” (Ștețco, 1990: 221). ■ „Cașul se sfărmițează și să sară. Se frământă bine, apoi se așază în bărbânță. Brânza care este menită să rămână pe iarnă trebuie ermetic înfundată în bărbânță; în scopul acesta se pune pe deasupra brânzei un strat de lut, iar pe deasupra, fundul de lemn” (Bârlea, 1924, II: 646). ■ (onom.) Bârbință, poreclă în Bârsana. – Cf. magh. berbence, börbönce „butoiaș” (MDA, DEX).

bărbânță, bărbânțe, (berbință), s.f. – (reg.) Vas de lemn, confecționat din doage, legate cu două arcuri de fier, utilizat la păstrarea brânzei în timpul iernii; putină: „Cașul se sfărmițează și să sară. Se frământă bine, apoi se așază în bărbânță. Brânza care este menită să rămână pe iarnă trebuie ermetic înfundată în bărbânță; în scopul acesta se pune pe deasupra brânzei un strat de lut, iar pe deasupra, fundul de lemn. Astfel este pregătit peste timpul iernii; de regulă se întoarce bărbânța cu gura în jos, să curgă ceva izvarniță, ce ar fi în brânză” (Bârlea, 1924, II: 646); „Că ai tri berbinț cu brânză” (Papahagi, 1925: 228); „Până țăsă-un cot de pânză / Mânc-o bărbânță de brânză” (Ștețco, 1990: 221). ♦ (onom.) Bârbință, poreclă în Bârsana (Lenghel, 1979: 132). – Cf. magh. berbence, börbönce „butoiaș” (MDA, DEX), ucr. berbenicja (Cihac, Gáldi). Termenul ucr. provine din rom. (Miklosich, Drăganu).

bărbânță, -e, (berbință), s.f. – Vas de lemn, confecționat din doage, legate cu două arcuri de fier, utilizat la păstrarea brânzei în timpul iernii; putină: „Cașul se sfărmițează și să sară. Se frământă bine, apoi se așază în bărbânță. Brânza care este menită să rămână pe iarnă trebuie ermetic înfundată în bărbânță; în scopul acesta se pune pe deasupra brânzei un strat de lut, iar pe deasupra, fundul de lemn. Astfel este pregătit peste timpul iernii; de regulă se întoarce bărbânța cu gura în jos, să curgă ceva izvarniță, ce ar fi în brânză” (Bârlea 1924 II: 646); „Că ai tri berbinț cu brânză” (Papahagi 1925: 228); „Până țăsă-un cot de pânză / Mânc-o bărbânță de brânză” (Ștețco 1990: 221). Bârbință, poreclă în Bârsana (Lenghel 1979: 132). – Cf. magh. berbence > ucr. berbenicja (Cihac, Gáldi, DEX); Termenul rutean provine din rom. (Miklosich, Drăganu); Terminologia pastorală este preponderent autohtonă.

BERBENIȚĂ s. f. v. berbință. feminin

BERBINȚĂ s. f. (Olt., Ban.) Butoiaș. B: Umple berbenițele de vin. CES 1700, 47^v. Ia săcurea și sfărîmă berbenițele. CES 1700, 47^v. C: Berbeniczĕ. AC, 330. // B: Umple berbințele de vin. CES 1742, 58^v. Ia săcurea și sfărîmă berbenițele. CES 1742, 58^v. Variante: berbeniță (AC, 330; CES 1700, 47^v; CES 1742, 58^v). Etimologie: magh. berbence, börbönce; cf. și ucr. berbenýca. Cf. barilcă, budăi, buduroi, buriu.

berbință, s.f. v. bărbânță („putină”).

berbință, s.f. – v. bărbânță („putină”).

berbință, s.f. – v. bărbânță.