băsădui vi [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: băsadă] 1-2 (Îrg) A băsădi (1-2).

†BĂSĂDI (-ădesc) Trans., BĂSĂDUI (-uesc) Maram. vb. intr. A vorbi: Stați, Turcilor, nu grăbți, Că cu Gruia băsădiți (BIB.) [srb. besjediti].

băsădésc și -duĭésc V. beseduĭesc.

beseduĭésc și băsăd- saŭ -désc v. intr. (vsl. besĭedovati, de unde și ung. beszedni, a.î.). Vechĭ. Rar azĭ. Convorbesc.

BĂSĂDUI vb. (Criș., Trans. SV) A vorbi, a discuta. De acmu nu mă voiu înturna să băsăduiesc cu voi. MOL. 1676 ², 137^v . Atunci va băsădui cu ei. MISC. SEC. XVII, 71^r; cf. VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: băsadă + suf. -ui. Vezi și besadă. verb

băsădui, v.i. v. băsădi.