opțiuni
  • info

15 definiții pentru băutor (persoană)

din care

Explicative DEX

BĂUTOR, -OARE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

BĂUTOR, -OARE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

băutor, ~oare smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. 48 / V: beu- / Pl: ~i, ~oare / E: bea + -tor] 1-2 (Persoană) care are obiceiul să bea (mult) alcool.

băutor, -oare adj., s.m., s.f. (Persoană) care are obiceiul de a bea (mult) alcool; bețiv. • sil. bă-u-. pl. -ori, -oare. /bea + -tor.

BĂUTOR I. adj. verb. BEA 1 Care bea 2 Care se îmbată, bețiv: cu bărbatul ~ Nu-i face pită ’n cuptor (IK.-BRS.). II. sm., BĂUTOARE sf. Bărbat, femeie care bea bețiv(ă): de nu-ți fi mîncători și băutori buni, v’ați găsit beleaua cu mine (CRG.).

BĂUTOR, -OARE, băutori, -oare, s. m. și f. Persoană care are obiceiul să bea băuturi alcoolice în cantitate mare; bețiv, bețivan. Lăutarul... se furișase ca un motan în rîndul băutorilor. PAS, L. 11. ♦ (Determinat prin «mare», «bun», «de forță») Persoană care poate să bea mult, care rezistă, care ține mult la băutură. De nu-ți fi mîncători și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu mine. CREANGĂ, P. 259. ◊ (Adjectival, regional) El însuși nu era, băutor; un păhărel, două de vin îl amețeau. SLAVICI, O. I 296. Cu bărbatul băutor Nu-i face pită-n cuptor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 465. – Pronunțat; bă-u-.

BĂUTOR, -OARE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. Bețiv; (persoană) care poate bea mult. – Din bea + suf. -(u)tor.

BĂUTOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. rar Persoană care consumă (abuziv) băuturi alcoolice; bețiv; alcoolic. /a bea + suf. ~tor

băutor a. și m. care bea.

beutor, ~oare smf, a vz băutor

Ortografice DOOM

băutor (desp. bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutori; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoare

băutor (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutori; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoare

băutor adj. m., s. m., pl. băutori; f. sg. și pl. băutoare

băutor.

Sinonime

BĂUTOR s., adj. v. alcoolic.

BĂUTOR s., adj. alcoolic, bețiv, (reg.) șumen, (fam.) pilaci, pilangiu, (fig., adesea glumeț) sugaci, sugător. (E un mare ~.)

Intrare: băutor (persoană)
  • silabație: bă-u-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băutor
  • băutorul
  • băutoru‑
plural
  • băutori
  • băutorii
genitiv-dativ singular
  • băutor
  • băutorului
plural
  • băutori
  • băutorilor
vocativ singular
  • băutorule
plural
  • băutorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beutor
  • beutorul
plural
  • beutori
  • beutorii
genitiv-dativ singular
  • beutor
  • beutorului
plural
  • beutori
  • beutorilor
vocativ singular
  • beutorule
plural
  • beutorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băutor, băutorisubstantiv masculin
băutoare, băutoaresubstantiv feminin
băutor, băutoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care are obiceiul să consume (mult) alcool (sau alt gen de băutură). DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: alcoolic bețiv bețivan
    • format_quote Lăutarul... se furișase ca un motan în rîndul băutorilor. PAS, L. 11. DLRLC
    • format_quote regional El însuși nu era băutor; un păhărel, două de vin îl amețeau. SLAVICI, O. I 296. DLRLC
    • format_quote Cu bărbatul băutor Nu-i face pită-n cuptor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 465. DLRLC
    • format_quote Băutor de ceai. NODEX
    • 1.1. (Determinat prin «mare», «bun», «de forță») Persoană care poate să bea mult, care rezistă, care ține mult la băutură. DLRLC
      • format_quote De nu-ți fi mîncători și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu mine. CREANGĂ, P. 259. DLRLC
etimologie:
  • Bea + -tor. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.