9 definiții pentru căciulire
Explicative DEX
CĂCIULIRE, căciuliri, s. f. Faptul de a se căciuli; căciuleală, ploconire. – V. căciuli.
CĂCIULIRE, căciuliri, s. f. Faptul de a se căciuli; căciuleală, ploconire. – V. căciuli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
căciulire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: căciuli] 1 Ploconire în fața cuiva Si: căciuleală (1). 2 Rugăminte umilă Si: căciuleală (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂCIULIRE, căciuliri, s. f. Faptul de a se căciuli; ploconire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂCIULIRE, căciuliri, s. f. Faptul de a se căciuli; ploconire.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Ortografice DOOM
căciulire s. f., g.-d. art. căciulirii; pl. căciuliri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
căciulire s. f., g.-d. art. căciulirii; pl. căciuliri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căciulire s. f., g.-d. art. căciulirii; pl. căciuliri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
CĂCIULIRE s. v. înjosire, ploconeală, ploconire, umilire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căciulire s. v. ÎNJOSIRE. PLOCONEALĂ. PLOCONIRE. UMILIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
căciulire, căciulirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se căciuli. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: căciuleală ploconeală ploconire umilire înjosire
etimologie:
- căciuli DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.