13 definiții pentru cărăruie

din care

Explicative DEX

CĂRĂRUIE, cărărui, s. f. Diminutiv al lui cărare (1); cărărușă, cărăruică. – Cărare + suf. -uie.

CĂRĂRUIE, cărărui, s. f. Diminutiv al lui cărare (1); cărărușă, cărăruică. – Cărare + suf. -uie.

cărăruie sf [At: I. CR. III, 296 / Pl: ~ui / E: cărare + -uie] 1-2 (Șhp) Cărare (2) (scurtă sau îngustă) Si: (pop) cărărea (1-2), cărăruică (1-2), cărărușă (1-2), cărăruță (1-2), potecea (1-2), potecuță (1-2).

CĂRĂRUIE, CĂRĂRUȘĂ (pl. -uși). CĂRĂRUICĂ (pl. -ci), CĂRĂRUȚĂ (pl. -uțe) sf. dim. CĂRARE: o cărăruie sucită ne duce prin crăpăturile păretelui din stînga VLAH.; prăpăstiile grozave pe lîngă care șerpuia cărărușa ALECS..

CĂRĂRUIE, cărărui, s. f. Cărărușă. Către stîncoase cărărui Un car se duce cu tot zorul. DEȘLIU, M. 19. Lasă-mă ca să mă duc, Cărăruia să-mi apuc, Cărăruia codrului. TEODORESCU, P. P. 290.

CĂRĂRUIE, cărărui, s. f. Diminutiv al lui cărare (1).

cărărúĭe f., pl. uĭ. Cărare mică.

Ortografice DOOM

cărăruie s. f., art. cărăruia, g.-d. art. cărăruii; pl. cărărui

cărăruie s. f., art. cărăruia, g.-d. art. cărăruii; pl. cărărui

cărăruie s. f., art. cărăruia, g.-d. art. cărăruii; pl. cărărui

cărăruie, -ruia sg. a., -ruii gen. a., -rui pl.

Sinonime

CĂRĂRUIE s. v. potecuță.

CĂRĂRUIE s. cărărușă, potecuță, (pop.) cărăruică, potecea. (O ~ de munte.)

Intrare: cărăruie
cărăruie substantiv feminin
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărăruie
  • cărăruia
plural
  • cărărui
  • cărăruile
genitiv-dativ singular
  • cărărui
  • cărăruii
plural
  • cărărui
  • cărăruilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cărăruie, cărăruisubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui cărare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Către stîncoase cărărui Un car se duce cu tot zorul. DEȘLIU, M. 19. DLRLC
    • format_quote Lasă-mă ca să mă duc, Cărăruia să-mi apuc, Cărăruia codrului. TEODORESCU, P. P. 290. DLRLC
etimologie:
  • Cărare + -uie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.