3 definiții pentru calemar
Explicative DEX
calemar sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr calemar] Călimară portativă, în formă de toc, care se purta la brâu.
CALEMAR s.n. Călimară portativă în formă de toc, care se purta la brîu. [< fr. calemar].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
calemar, s.m. (înv.) boccegiu, marchidan, negustor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: calemar
calemar substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
calemar, calemaresubstantiv neutru
- 1. Călimară portativă în formă de toc, care se purta la brâu. DN
etimologie:
- calemar DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.