CALICIU, calicii, s. n. 1. (Bot.) Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale libere sau unite. 2. Vas liturgic de forma unei cupe; potir (2). 3. (Anat.) Zonă a rinichiului prin care urina se scurge în bazinet. – Din fr. calice, lat. calyx, -cis.

caliciu sn [At: DA / V: ~cix / Pl: ~ii / E: fr calice, lat calyx, -icis] 1 Vas liturgic de forma unei cupe Si: potir. 2 (Bot) Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale libere sau unite. 3 (Atm) Zonă a rinichiului prin care se scurge urina în bazinet.

*CALICIU (pl. -iciuri) sn. 🌿 Potirul unei flori (🖼 754) [fr. < lat.].

CALICIU, calicii, s. n. 1. (Bot.) Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale libere sau unite. 2. Vas liturgic de forma unei cupe; potir (2). 3. (Anat.) Zonă a rinichiului, prin care urina se scurge în bazinet. – Din fr. calice, lat. calyx, -cis.

CALICIU, calicii, s. n. Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale.

CALICIU, calicii, s. n. Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale. – Fr. calice (lat. lit. calyx, -cis).

CALICIU s.n. 1. Înveliș extern al florii, format din sepale. 2. Cupă, potir. 3. Parte a bazinetului în care se colectează urina. [Pron. -ciu. / < fr. calice, cf. gr. kalyx = boboc de floare].

CALICIU s. n. 1. totalitatea sepalelor unei flori. 2. cupă, potir. 3. (anat.) parte a bazinului în care se colectează urina. (< fr. calice)

CALICIU ~i n. Înveliș verde al florilor, constând din sepale separate sau unite între ele. /<fr. calice, lat. calyx, ~cis

caliciu m. potirul floarei.

*calíciŭ, V. calice.

calicix sn vz caliciu

*1) cálice n., pl. tot așa, ca nume (lat. cálix, cálicis, d. vgr. kýlix, cupă, pahar). Poet. Cupă, pahar. – Ob., dar greșit, calíciŭ (fr. calice).

caliciu s. n., art. caliciul; pl. calicii, art. caliciile (desp. -ci-i-)

caliciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. caliciul; pl. calicii, art. caliciile (-ci-i-)

caliciu s. m. [-ciu pron. -ciu], art. caliciul; pl. calicii, art. caliciile (sil. -ci-i-)

caliciu

caliciu (calicii), s. n. – 1. Învelișul extern al florii. – 2. Vas liturgic, potir. Fr. calice. În terminologia ecleziastică se aude de obicei acel u consonantic, care nu se aude ca termen botanic; în plus, acesta din urmă are pl. caliciuri.

CALICIU s. 1. (BOT.) cupă, (înv.) pahar. (~ul unei flori.) 2. v. potir.

CALICIU s. 1. (BOT.) cupă, (înv.) pahar. (~ unei flori.) 2. (BIS.) cupă, potir, (înv.) scăfîrlie. (~ este un vas liturgic.)