19 definiții pentru calomnie

din care

Explicative DEX

CALOMNIE, calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva; defăimare, clevetire. – Din fr. calomnie, lat. calumnia.

CALOMNIE, calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva; defăimare, clevetire. – Din fr. calomnie, lat. calumnia.

calomnie sf [At: DA ms / V: ~lum~ / Pl: ~ii / E: fr calomnie, lat calumnia ] Afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva.

*CALOMNIE sf. Învinuire nedreaptă, mincinoasă, adusă cuiva că ar fi comis o faptă necinstită: nu mai sîntem în timpul lui Basilio. pe cînd calomnia putea omor! I. -GH. [fr.].

CALOMNIE, calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă privitoare la un anumit fapt, făcută cu scopul de a atinge reputația și onoarea cuiva. V. bîrfire, defăimare, ponegrire, clevetire, hulă. Calomnia este ca un cărbune stins, ce nu te arde, dar te mînjește. BOLINTINEANU, O. 404.

CALOMNIE, calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă făcută cu scopul de a atinge onoarea și reputația cuiva. – Fr. calomnie (lat. lit. calumnia).

CALOMNIE s.f. Afirmație neadevărată și tendențioasă, care atinge reputația și onoarea cuiva; bîrfeală, defăimare. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. calomnie, cf. lat. calumnia].

CALOMNIE s. f. afirmație mincinoasă și tendențioasă care atinge onoarea și reputația cuiva; defăimare. (< fr. calomnie)

CALOMNIE ~i f. Afirmație mincinoasă făcută cu scopul de a discredita pe cineva; bârfeală; defăimare; ponegrire; clevetire. [Art. calomnia; G.-D. calomniei; Sil. -ni-e] /<lat. calumnia, fr. calomnie

calomnie f. acuzare falșă ce atinge onoarea cuiva.

*calomníe f. (fr. calomnie, d. lat. calúmnia). Acuzațiune falsă, bîrfire, defăĭmare.

calumnie sf vz calomnie

*CALUMNIE = CALOMNIE.

calumnie f. V. calomnie.

Ortografice DOOM

calomnie s. f., art. calomnia, g.-d. art. calomniei; pl. calomnii, art. calomniile (desp. -ni-i-)

calomnie s. f., art. calomnia, g.-d. art. calomniei; pl. calomnii, art. calomniile

calomnie s. f., art. calomnia, g.-d. art. calomniei; pl. calomnii, art. calomniile

Sinonime

CALOMNIE s. v. calomniere.

CALOMNIE s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la ~ lor!)

Antonime

Calomnie ≠ elogiu, laudă, panegiric

Intrare: calomnie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calomnie
  • calomnia
plural
  • calomnii
  • calomniile
genitiv-dativ singular
  • calomnii
  • calomniei
plural
  • calomnii
  • calomniilor
vocativ singular
plural
calumnie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

calomnie, calomniisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.