CAMBIE, cambii, s. f. (Fin.) Efect de comerț, reprezentând un titlu de credit pe termen scurt, prin care emitentul, în calitate de debitor, se obligă să plătească necondiționat sau să dispună plata unei sume de bani creditorului, ca titular sau la ordinul acestuia, la o anumită dată ori la prezentarea înscrisului. – Din it. cambio.

cambie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: it cambio] Act prin care cel ce semnează se obligă să plătească, necondiționat, la un anumit termen și într-un anume loc, o sumă de bani.

*CAMBIE sf. ⚚ Poliță [it.].

CAMBIE, cambii, s. f. Act, document prin care cel care-l semnează se obligă să plătească necondiționat, la un anumit termen și într-un anume loc, o sumă de bani. – Din it. cambio.

CAMBIE, cambii s. f. (În sistemul financiar capitalist) 1. înscris prin care emitentul se obligă a plăti cuiva o sumă de bani la un anumit termen; bilet la ordin. 2. Înscris prin care emitentul obligă o persoană, de la care are să primească o sumă de bani, să plătească această sumă la un anumit termen, unei alte persoane; poliță. – Pronunțat: -bi-e.

CAMBIE, cambii, s. f. (În sistemul financiar capitalist) 1. Act, document prin care cel ce semnează se obligă a plăti la un anumit termen o sumă de bani în folosul creditorului: bilet la ordin. 2. Act, document prin care emitentul se obligă a plăti cuiva o sumă de bani la un anumit termen. – It. cambio.

CAMBIE s.f. Act, înscris prin care o persoană se obligă să plătească o sumă de bani la un anumit termen; poliță, bilet la ordin. [Gen. -iei. / < it. cambio].

CAMBIE s. f. titlu de credit prin care cineva se obligă să plătească sau dispune să se plătească de către o altă persoană o sumă de bani la un anumit termen; trată, bilet de ordin. (< it. cambio)

CAMBIE ~i f. Document financiar prin care semnatarul se obligă să achite necondiționat, la un anumit termen, o sumă de bani. [Art. cambia; G.-D. cambiei; Sil. -bi-e] /<it. cambio

cambie f. poliță (=it. cambio, schimb).

*cámbie f. (it. cámbio, schimb, și cambiale, poliță. V. schimb). Com. Poliță, trată, bilet la ordin.

cambie (desp. -bi-e) s. f., art. cambia (desp. -bi-a), g.-d. art. cambiei; pl. cambii, art. cambiile (desp. -bi-i-)

cambie (-bi-e) s. f., art. cambia (-bi-a), g.-d. art. cambiei; pl. cambii, art. cambiile (-bi-i)

cambie s. f. (sil. -bi-e), art. cambia (sil. -bi-a), g.-d. art. cambiei; pl. cambii, art. cambiile (sil. -bi-i-)

cambie, -biei gen. a.

cambie (cambii), s. f. – Document prin care semnatarul se obligă să plătească. It. cambio. – Der. cambial, adj., din it. cambiale.

CAMBIE (< it.) s. f. (FIN.) Efect de comerț, reprezentând un titlu de credit pe termen scurt, prin care emitentul, în calitate de debitor (tras), se obligă să plătească necondiționat sau să dispună plata unei sume de bani creditorului (trăgătorului), ca titular sau la ordinul acestuia, la o anumită dată sau la prezentarea înscrisului. Obligativitatea plății îi conferă calitatea de bilet la ordin, iar obligația de a face să se plătească, pe aceea de trată sau poliță.

CAMBIE s. 1. v. bilet la ordin. 2. v. poliță.

CAMBIE s. (FIN.) 1. bilet la ordin. 2. poliță, trată, (înv.) obligă, sinet, (germanism înv.) vecsel.