camerier sm [At: GHICA, S. 383 / P: ~ri-er / Pl: ~i / E: fr camérier] (Iuz) 1 Valet. 2 Camerist. 3-4 Cămăraș (1-2).

*CAMERIER² sm. Fecior (în casă), valet: un fost spahiu ... îmi servea de ~ I. -GH. [it.].

*CAMERIER¹ sm. Ofițer de cameră al papei [fr.].

CAMERIER, camerieri, s. m. (Învechit) Om de serviciu care se îngrijea de camera de culcare și de îmbrăcămintea stăpînului. V. fecior, valet. După ce s-a aruncat ancora... am espeduit (= expediat) pe singurul meu tovarăș de călătorie, un servitor francez, un fost spahiu, care-mi servea de camerier. GHICA, S. 383. – Pronunțat: -ri-er.

CAMERIER, camerieri, s. m. (Ieșit din uz) Om de serviciu care se îngrijea de camera de culcare și de îmbrăcămintea stăpînului. [Pr.: -ri-er] – Fr. camérier.

CAMERIER s.m. (Ieșit din uz) Om de serviciu care îngrijește dormitorul și îmbrăcămintea stăpînului; fecior, valet. [Pron. -ri-er. / cf. fr. camérier, it. cameriere].

CAMERIER s. m. servitor ce îngrijea de camera de dormit și de îmbrăcămintea stăpânului; lacheu, valet. (< fr. camérier)

CAMERIER ~i m. înv. Servitor care avea în grijă dormitorul și îmbrăcămintea stăpânului. [Sil. -ri-er] /<fr. camérier

camerier m. ofițer papal.

*cameriér, -ă s. (fr. camérier, -ière, d. it. cameriere, -era). Fecĭor de casă (odăĭaș), fată’n casă (servitor, servitoare în casă). Ofițeru camereĭ papeĭ. V. camardiner, cămăraș, cĭocoĭ, postelnic.

camerier (desp. -ri-er) (înv.) s. m., pl. camerieri

camerier (-ri-er) (înv.) s. m., pl. camerieri

camerier s. m. (sil. -ri-er), pl. camerieri

CAMERIER s. v. fecior, lacheu, valet.

camerier s. v. FECIOR. LACHEU. VALET.