25 de definiții pentru cange
din care- explicative DEX (18)
- ortografice DOOM (5)
- etimologice (1)
- argou (1)
Explicative DEX
CANGE, căngi, s. f. Prăjină lungă de lemn, având un vârf metalic cu unul sau două cârlige, utilizată la acostarea navelor mici sau la prinderea unui obiect de la distanță. ♦ Gheară ascuțită și întoarsă a păsărilor răpitoare. – Din tc. kanca.
cange sf [At: ALECSANDRI, T. 1783 / V: ~mgie, ~nce, ~ngă, ~gie / Pl: căngi / E: tc kanga] 1-2 Prăjină lungă de lemn, cu cârlig de fier, utilizată la acostarea sau îndepărtarea de mal a navelor mici, la împingerea sau prinderea de departe a unui obiect. 3 Gheară ascuțită și întoarsă a păsărilor răpitoare. 4-5 (Ban) Brățar sau pârghie cu fier încârligat în capăt. 6 (Mol; spc) Cârligul cântarului. 7 Fâșie de pănură cu un cârligel sau cu un ac îndoit la un capăt, cu care croitorul ține lucrul (nemișcat) pe genunchi. 8 (Bot; Mol; îc) ~ a-păsării (Arthrolobium scorpioides). 9 (Bot; Mol; îac) Unghia găii (Astragalus glycyphyllos). 10 (Trs; îf camgie) Biciușcă ciobănească, cu plesne la vârf. 11 (Mun; îf ~ ngă) Ac de păr. 12 (Mol; îe) A face ~ A face scandal.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CANGE (pl. căngi), CANCE (pl. cănci) sf. 1 Prăjină lungă, cu un cîrlig de fier la unul din capete, spre a putea apuca ceva de departe: pare că o cange de fier i se înfipsese în inimă VLAH. ¶ 2 🐦 Ghiara pasărilor răpitoare: începură a o pișca cu clonțurile, a o sgîria cu căncile și a o bate cu aripile SB. ¶ 3 Fig. Mînă, labă, ghiară (la oameni): dar cînd să puie cangea pe hoț, tufă! ALECS.; familiar a se lua în căngi, a se încâiera: de-aici, vrajbă între babe ... să se ia în căngi, nu alta SAD. ¶ 4 Fâșie de pănură cu un cîrligel sau cu un ac îndoit la un capăt, cu care croitorul ține lucrul nemișcat pe genunchi [tc. kanğa].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CANGE, căngi, s. f. Prăjină lungă de lemn, cu cârlig de fier în vârf, utilizată la acostarea sau la îndepărtarea de mal a navelor mici, la împingerea sau la prinderea de departe a unui obiect. ♦ Gheară ascuțită și întoarsă a păsărilor răpitoare. – Din tc. kanca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CANGE, căngi, s. f. Prăjină lungă cu cîrlig de fier în vîrf, cu care se apucă ceva de departe. Pare că o cange de fier i se înfipsese în inimă și i-o strivea, sîngerînd-o. VLAHUȚĂ, N. 45. Gheața..se dezlipi încetul cu încetul și parul spre vale. Zamfir luă toporul și sări pe ea, iară Bucur o prinse cu cangea, ca s-o ție-n loc. SLAVICI, V. P. 102. Cu lancea căngiuită în gloată pătrundeau Și răsturnau cu cangea și străpungeau cu lancea. ALECSANDRI, P. III 224.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CANGE, căngi, s. f. Prăjină lungă, cu cîrlig de fier în vîrf, servind pentru a putea apuca un obiect de departe. ♦ Gheară ascuțită și întoarsă a păsărilor răpitoare. – Tc. kanca.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CANGE căngi f. 1) Prăjină prevăzută cu un cârlig la vârf, utilizată la apucarea sau îndepărtarea unor obiecte aflate la distanță. ~ de incendiu. 2) Gheară ascuțită la unele păsări răpitoate. [G.-D. căngii] /<turc. kanca
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cange f. 1. prăjină lungă cu cârlig de fier, spre a apuca și prinde ceva de departe: răsturnau cu cangea și străpungeau cu lancea AL.; 2. cange de mânat o luntre 3. pl. ghiarele pasărilor răpitoare: (Prometeu) sub căngi de vultur rabdă martirul cel deplin AL.; 4. fig. ghiară, mână: când să puie cangea pe hoți... AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cánge f., pl. căngĭ (turc. kanğa, d. it. gancio, cîrlig; ngr. kántza, bg. sîrb. kanğa). Prăjină care are la un capăt un cîrlig și un vîrf de fer (întrebuințată de luntrașĭ și de pompierĭ). Gheară de pasăre: vulturu a luat mĭelu’n căngĭ. Sud. Spelcă, ac de cap. – Și cance (nord). V. ceac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
camgie sf vz cange
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cance sf vz cange
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cangă sf vz cange
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cangie sf vz cange
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
canigie sf vz cange
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
gance1 sf vz cange
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ganță2 sf vz cange
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CANCE 👉 CANGE.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
cánce, V. cange.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
cange s. f., g.-d. art. căngii; pl. căngi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cange s. f., g.-d. art. căngii; pl. căngi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cange s. f., g.-d. art. căngii; pl. căngi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cange
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
cange, căngi.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
cange (căngi), s. f. – 1. Cîrlig. – 2. Bucată de pînză groasă pe care unii croitori o folosesc spre a-și fixa pe genunchi materialul pe care îl lucrează. – 3. Gheară. – Var. cance, cangă, gance. – Mr. gance, megl. candže. Tc. kance (Șeineanu, II, 84; Lokotsch 1056; Ronzevalle 150), cf. ngr. ϰάντζα, sg. kanğa. Cuvînt obscur, pe care Corominas, II, 657, îl consideră de origine sp. și intrat în tc. pe filieră italiană.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
cange, căngi s. f. mână.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F123) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cange, căngisubstantiv feminin
- 1. Prăjină lungă de lemn, având un vârf metalic cu unul sau două cârlige, utilizată la acostarea navelor mici sau la prinderea unui obiect de la distanță. DEX '09 DLRLC
- Pare că o cange de fier i se înfipsese în inimă și i-o strivea, sîngerînd-o. VLAHUȚĂ, N. 45. DLRLC
- Gheața... se dezlipi încetul cu încetul și porni spre vale. Zamfir luă toporul și sări pe ea, iară Bucur o prinse cu cangea, ca s-o ție-n loc. SLAVICI, V. P. 102. DLRLC
- Cu lancea căngiuită în gloată pătrundeau Și răsturnau cu cangea și străpungeau cu lancea. ALECSANDRI, P. III 224. DLRLC
- 1.1. Gheară ascuțită și întoarsă a păsărilor răpitoare. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- kanca DEX '98 DEX '09