canibal, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr cannibale] 1 smf Antropofag. 2-3 smf, a (Fig) (Om) crud, sălbatic.

*CANIBAL sm. 1 Cel ce se hrănește cu carne de om, antropofag ¶ 2 Fig. Om crud, crunt și sălbatic: care e mai brav, ~ul acesta care vrea sînge, sau eu, omul păcii? NEGR. [fr.].

CANIBAL, -Ă, canibali, -e, s. m. și f. 1. Sălbatic care se hrănește cu carne de om; antropofag. 2. Fig. Om crud, feroce, dornic de vărsare de sînge.

CANIBAL, -Ă, canibali, -e, s. m. și f. Antropofag. ♦ Fig. Om crud. – Fr. cannibale.

CANIBAL, -Ă s.m. și f. 1. Sălbatic care mănîncă carne de om; antropofag. 2. (Fig.) Om crud, feroce. [< fr., it. cannibale, sp. canibal < cuv. caraib].

CANIBAL, -Ă I. adj. (despre animale) care se hrănește cu indivizi din aceeași specie. II. s. m. f. 1. antropofag. 2. (fig.) om crud, feroce. (< fr. cannibale, sp. canibal)

CANIBAL ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care se hrănește cu carne de om; antropofag. 2) fig. Persoană care vădește cruzime excesivă. /<fr. cannibale

canibal m. 1. cel ce se hrănește cu carne de om; 2. fig. om sălbatic.

*canibál, -ă s. și adj. (fr. cannibale, d. sp. canibal și caribal, care vine d. Caribe, insulele Antile locuite de dispăruțiĭ Caraibĭ, care erau antropofagĭ; it. cannibale). Antropofag. Fig. Om feroce.

Canibali m. pl. numele Indienilor indigeni în insulele din marea Caraibilor (nume alterat din Caribali sau Caraibi).

canibal s. m., pl. canibali

canibal s. m., pl. canibali

canibal s. m., pl. canibali

CANIBAL s. antropofag, (pop.) căpcăun.

CANIBAL s. antropofag, (pop.) căpcăun.