opțiuni
  • info

9 definiții pentru cantautor

Explicative DEX

CANTAUTOR, -OARE, cantautori, -oare, s. m. și f. Cântăreț care își compune singur muzica și textele. [Pr.: -a-u-] – Din it. cantautore.

cantautor, ~oare smf [At: DEX2 / P: ~a-u~ / Pl: ~i, ~oare / E: it cantoautore] Cântăreț care-și compune singur textele și muzica.

CANTAUTOR, -OARE, cantautori, -oare, s. m. și f. Cântăreț care își compune singur textele. [Pr.: -a-u-] – Din it. cantautore.

CANTAUTOR s. m. cântăreț care își compune singur textele. (< it. cantautore)

cantautor s. m. Cântăreț care își compune singur melodiile ◊ „A.B. mărturisea nu de mult că se socotește pe sine în calitate de cantautor.” R.lit. 4 II 71 p. 5. ◊ „Printre succesele sale, multe dintre ele compoziții proprii (avem de-a face deci cu un «cantautor»), amintim [...]” Săpt. 31 V 74 p. 7. ◊ „Cantautorii tineri [sunt] îndeobște recunoscuți sub numele de folkiști [...]” Săpt. 23 VIII 84 p. 8. ◊ „A încetat din viață N. V., unul din cei mai mari cantautori români.” Ev.z. 11 X 95 p. 8; v. și Săpt. 10 III 72 p. 13 (din it. cantautore; DLI; DEX-S)

CANTAUTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Cântăreț care își scrie singur muzica și textele cântecelor interpretate/ /<it. cantautore

Ortografice DOOM

cantautor (desp. can-ta-u-/cant-a-) s. m., pl. cantautori

cantautor (can-ta-u-/cant-a-) s. m., pl. cantautori

cantautor s. m., pl. cantautori

Intrare: cantautor
  • silabație: can-ta-u-tor, cant-a-u-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cantautor
  • cantautorul
  • cantautoru‑
plural
  • cantautori
  • cantautorii
genitiv-dativ singular
  • cantautor
  • cantautorului
plural
  • cantautori
  • cantautorilor
vocativ singular
  • cantautorule
plural
  • cantautorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cantautor, cantautorisubstantiv masculin
cantautoare, cantautoaresubstantiv feminin

  • 1. Cântăreț care își compune singur muzica și textele. DEX '09 MDN '00 DCR2
    • format_quote A.B. mărturisea nu de mult că se socotește pe sine în calitate de cantautor. R.lit. 4 II 71 p. 5. DCR2
    • format_quote Printre succesele sale, multe dintre ele compoziții proprii (avem de-a face deci cu un «cantautor»), amintim [...] Săpt. 31 V 74 p. 7. DCR2
    • format_quote Cantautorii tineri [sunt] îndeobște recunoscuți sub numele de folkiști [...] Săpt. 23 VIII 84 p. 8. DCR2
    • format_quote A încetat din viață N. V., unul din cei mai mari cantautori români. Ev.z. 11 X 95 p. 8; v. și Săpt. 10 III 72 p. 13. DCR2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.