CAPCANĂ, capcane, s. f. (Adesea fig.) Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă². – Din tc. kapkan.

capcană sf [At: DOSOFTEI, PS. 78 / V: căp~^[1] / Pl: ~ne / E: tc kapkan] (Afg) Dispozitiv pentru prinderea unor animale Si: cursă.

CAPCANĂ, capcane, s. f. (Adesea fig.) Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă. – Din tc. kapkan.

CAPCANĂ, capcane, s. f. Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă. Ha, ha! Capcana! Lucrează capcanele! Altă dată să nu-ți mai paști vitele prin semănături. DAVIDOGLU, O. 63. În ciur băga păsărelele care cădeau în capcana meșteșugită. PAS, Z. I 209. Clamp! Capcana... se închise și prinse laba lupului ca într-un clește. ȘEZ. III 113. ◊ Fig. Vere Ghiță, te-ai prins singur în capcană. ALECSANDRI, T. 203. – Variantă: căpcană (DAVILA, V. V. 162) s. f.

CAPCANĂ, capcane, s. f. Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă. – Tc. kapkan.

CAPCANĂ ~e f. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea unor animale și păsări; cursă. ~ de lupi. ~ de șoareci. ◊ A cădea în ~ a intra într-o încurcătură grea. /<turc. kapkan

capcánă f., pl. e (lat. turc. kapkan, id. d. kapmak, a apuca, a răpi; rut. rus. kapkán, ung. kaptány. V. capac). Est. Cursă, aparat de prins animale, maĭ ales șoarici. A cădea în capcană, a cădea prins. V. cursă, prinzătoare.

CĂPCANĂ (pl. -ăni, -ane) sf. Mold. Cursă (de șoareci, etc.): bietul motan, picînd și el în capcană, miorlăia de durere ODOB.; Fig.: a cădea, a se prinde în ~, a cădea în cursă [tc. kapkan].

CĂPCANĂ s. f. v. capcană.

căpcană f. Mold. cursă: în arta de căpcane ești meșter cu ispitá AL. [Turc. KAPKAN].

capcană s. f., g.-d. art. capcanei; pl. capcane

capcană s. f., g.-d. art. capcanei; pl. capcane

capcană s. f., g.-d. art. capcanei; pl. capcane

capcană

capcană, -ne.

*colet-capcană s. n., pl. colete-capcană

capcană (-ăni), s. f. – Laț, cursă. Tc. kapkan (Șeineanu, II, 87; Lokotsch 1062); cf. rus. kapkan.

CAPCANĂ (< tc.) s. f. 1. Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă² (1). 2. (FIZ.) C. magnetică = dispozitiv pentru crearea unui cîmp magnetic cu o anumită configurație, destinat izolării și menținerii plasmei într-un spațiu limitat. V. stelarator, tokamak. C. de vid = dispozitiv de construcție specială, încărcat cu azot și lichid și utilizat în instalațiile de vid pentru mărirea randamentului acestora.

CAPCANĂ s. cursă, prinzătoare, (reg.) clapcă, (înv.) silță, (înv., în Olt., Ban. și Transilv.) clucsă. (~ de prins vulpi.)

CAPCANĂ s. v. cucă.

capcană s. v. CUCĂ.

CAPCANĂ s. cursă, prinzătoare, (reg.) clapcă, (înv.) silță, (înv., în Olt., Ban. și Transilv.) clucsă. (~ de prins vulpi.)

CAPCANĂ s.f. (Mold.) Cursă. Picioarele să-mi scoți din căpcană. DOSOFTEI, PS. Etimologie: tăt. kapkan. Cf. clucsă, măiestrie, p r u g l ă, s î l ț ă, z ă b r o a n ă.