careva pnh [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 497 / V: (înv) ~eleva, ~și / A: (înv) car~ / E: care + -va] 1 Vreunul. 2 Cineva.

CAREVA, CAREVAȘI pron. indef. Vre-unul: și s’așteaptă pe picioare Ca să-l calce careva SPER. [care + va].

CAREVA pron. nehot. Vreunul, oarecare, cineva. Nici la piatră n-am ajuns, zise careva. DEȘLIU, M. 24. Duceți-vă careva din bărbați. DAVIDOGLU, M. 34. Spune cine te-a-ntreba, Că nu e la dumneata, Ci la altul careva. SEVASTOS, C. 108.

CAREVA pron. nehot. Vreunul, oarecare, cineva. – Din care + va.

CAREVA pron. nehot. Indiferent care; cineva; vreunul; oricare. /care + va

carevá, pron. indefinit. Nord. Cineva.

careleva pnh vz careva

careu sn [At: HOGAȘ, DR. II, 189 / V: (înv) ~rea sf (Pl: ~rele) / Pl: ~ri / E: fr carré] 1 (Iuz) Trupă de infanterie așezată astfel încât să formeze un pătrat (pe două rânduri, cu fața în afară) pentru a rezista atacului cavaleriei. 2 Mod de așezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte. 3 Suprafață a terenului de fotbal, tenis etc. marcată cu alb, care delimitează anumite zone în câmpul de joc și în cadrul căreia se aplică unele reguli speciale. 4 Spațiu de formă pătrată cuprins între zidurile unei clădiri. 5 Încăpere la bordul unei nave folosită ca sală de mese, de lectură și de recreație pentru ofițeri. 6 (La unele jocuri de cărți) Grup de patru cărți de aceeași valoare.

carevași pnh vz careva

CARE l. adj. și pron. inter. și rel. m. și f. (gen.-dat. cărui, căruia; pl. cari, care, gen.-dat. căror, cărora; – f. sg. gen.-dat. cărei, cării, căreia, căriia: pl. care, cari, gen.-dat. căror, cărora) 1 Se pune la începutul unei propozițiuni relative sau interogative: lenea e cucoană mare, ~ n’are de mîncare; ~ din voi doi e mai mare? ¶ 2 ~ pe ~? care din amîndoi e mai tare? care din amîndoi biruește pe celălalt? II. pron. indef. 1 Fie-care: au fugit Turcii, ~ încotro au putut LET.; toți alergau la Colentina, ~ cum putea, pe jos, călare, în căruță I. -GH.; ~ de ~ sau ~ mai de ~, pe întrecute: umblau cu zavistii, ~ de ~ s’apuce domnia ODOB.. ~ (mai) de ~ mai (frumos, etc.), unul mai (frumos, etc.) decît celălalt: îl cam dedeau în tărbăceală cu gariuri ~ mai de păcălitoare ISP. ¶ 2 Care ... care ..., unul ... altul ...: cuconași și negustori îmbrăcați ~ turcește, ~ nemțește I. -GH.; și cari săpau cu cazmalele, cari cărau cu tărăboanțele, cari cu căruțele, cari cu covătile CRG. ¶ 3 Compus cu fie-, oare-, -va, formează alte pron. indef. 👉 FIECARE, OARE-CARE, CAREVA ¶ 4 Să nu ~ cumva 👉 CUMVA [lat. qualem].

careva pr. invar.

careva pr.

careva pr.

careva

careva.

CAREVA pron. v. cineva.

CAREVA pron. cineva, oarecare, unul, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (E ~ care a întirziat?)