CARNIVOR, -Ă, carnivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se hrănește cu carne. ◊ Plante carnivore = grup restrâns de plante care, pe lângă nutriția normală (asimilația clorofiliană), au însușirea de a se hrăni cu mici nevertebrate (insecte, viermi etc.). 2. S. n. (La pl.) Ordin din clasa mamiferelor care se hrănesc mai ales cu carne, având carnasiere și canini lungi și ascuțiți; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. carnivore, lat. carnivorus.

carnivor, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 279 / V: ~nev~ / Pl: ~i, ~e / E: fr carnivore] 1 a Care se hrănește mai ales cu carne. 2 a (Îs) Plante ~e Grup restrâns de plante care, pe lângă nutriția normală (asimilația clorofiliană), au însușirea de a se hrăni cu animale (insecte, viermi etc.). 3 snp Ordin din clasa mamiferelor care se hrănesc mai ales cu carne, având carnasiere și canini foarte ascuțiți. 4 sns Animal din ordinul carnivore (3).

*CARNIVOR l. adj. 1 Care se hrănește numai sau aproape numai cu carne: toată lumea cunoaște lupul, fiara asta ~ă și nesățioasă ODOB. ¶ 2 🌿 Plante ~e, plante care prind insecte și se nutresc cu ele. II. CARNIVORE sf. pl. 🐒 Ordin de animale mamifere care se hrănesc aproape numai cu carne. [fr.].

CARNIVOR, -Ă, carnivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se hrănește mai ales cu carne. ◊ Plante carnivore = grup restrâns de plante care, pe lângă nutriția normală (asimilația clorofiliană), au însușirea de a se hrăni cu animale (insecte, viermi etc.) 2. S. n. (La pl.) Ordin din clasa mamiferelor care se hrănesc mai ales cu carne, având carnasiere și canini lungi și ascuțiți; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. carnivore, lat. carnivorus.

CARNIVOR, -Ă, carnivori, -e, adj. Care se hrănește cu carne. Toată lumea cunoaște lupul, fiara asta carnivoră și nesățioasă. NEGRUZZI, S. I 279. ♦ (Substantivat, n. pl.) Ordin din clasa mamiferelor cuprinzînd animalele care se hrănesc cu carne, au dinți canini lungi și ascuțiți, măsele carnasiere, mirosul și auzul fin. Avea obrajii îmbujorați, dinții enormi de carnivor robust, ochii albaștri fără de expresie. BART, E. 375.

CARNIVOR, -Ă, carnivori, -e, adj. Care se hrănește cu carne. ♦ (Substantivat, n. pl.) Ordin din clasa mamiferelor cuprinzînd animalele care se hrănesc cu carne, au carnasiere și canini lungi și ascuțiți. – Fr. carnivore (lat. lit. carnivorus).

CARNIVOR, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrănește cu carne; carnasier. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hrănesc cu carne; (la sg.) animal din acest ordin. ♦ Plante carnivore = plante care digeră prin flori insecte sau alte microorganisme. [< fr. carnivore, cf. lat. caro – carne, vorare – a devora].

CARNIVOR, -Ă I. adj. (despre animale) care se hrănește cu carne; carnasier; creofag, zoofag. ♦ plante ~e = plante care digeră prin flori insecte sau microorganisme. II. s. n. pl. ordin de mamifere, cu carnasiere și canini lungi și ascuțiți, care se hrănesc predominant cu carne. (< fr. carnivore, lat. carnivorus)

CARNIVOR² ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere care se hrănesc cu carne (reprezentanți: lupul, vulpea, hiena, pantera, leul, tigrul etc.). 2) Animal din acest ordin. /<fr. carnivore, lat. carnivorus

carnivor a. care se hrănește cu carne. ║ n. pl. carnivore, clasă de animale cari se hrănesc cu carne crudă, numite obișnuit fiare.

*carnivór, -ă adj. (lat. carnivorus, d. caro, carnis, carne, și vorare, a înghiți, a mînca. V. devor). Care se nutrește cu carne, ca lupu. S. n., pl. e. Animal carnivor. V. mamifer.

*CARNASIER = CARNIVOR [fr.].

carnivor² s. n., pl. carnivore

carnivor² s. n., pl. carnivore

carnivor s. n., pl. carnivore

CARNI- „carne, carnal”. ◊ L. caro, nis „came” > fr. carni-, it. id., engl. id., germ. karni- > rom. carni-. □ ~color (v. -color), adj., de culoarea roșie a cărnii; ~form (v. -form), adj., cu aspect de carne; ~vor (v. -vor), adj., s. n. pl., 1. adj., Care se hrănește cu carne. 2. s. n. pl., Ordin de mamifere care se hrănesc predominant cu carne, avînd carnasiere și canini lungi și ascuțiți.