CARTUȘIERĂ, cartușiere, s. f. Geantă sau cutie mică de metal sau de piele, prinsă la centură, în care se țin cartușele (1); brâu (de piele, de pânză) cu locașuri tubulare, în care se introduc cartușele. [Pr.: -și-e-] – Din fr. cartouchière.

cartușieră sf [At: CAMILAR, N. I, 18 / P: ~și-e~ / Pl: ~re / E: fr cartouchiere] 1-2 Geantă sau cutie mică de metal sau de piele, prinsă la centură, în care se țin cartușele (1). 3 Brâu (de piele, de pânză) cu locașuri tubulare, în care se introduc cartușele (1) Si: (înv) patrontaș.

*CARTUȘIERĂ (pl. -re) sf. ⚔️ Cutie sau săculeț de piele în care se țin cartușele, și care se poartă atîrnată de cingătoare (👉 PATRONTAȘ; cingătoare cu cartușe (🖼 933: soldatul își pipăi instinctiv cartușiera S.-ALD. [fr.].

CARTUȘIERĂ, cartușiere, s. f. Geantă sau cutie mică de metal sau de piele, prinsă la centură, în care se țin cartușele (1); brâu (de piele, de pânză) cu locașuri tubulare, în care se introduc cartușele. [Pr.: -și-e-] – Din fr. cartouchière.

CARTUȘIERĂ, cartușiere, s. f. Cutie de piele, prinsă la centură, în care se țin cartușele. Păși cu băgare de seamă... printre saci de merinde și ranițe, printre puști și centuri cu cartușiere. CAMILAR, N. I 17. În corpul de gardă soldații stau drepți, încinși, cu baioneta și cartușiera, la marginea paturilor late. SADOVEANU, O. VI 283. Pronunțat: -și-e-.

CARTUȘIERĂ, cartușiere, s. f. Cutie mică de metal sau de piele, prinsă la centură, în care se țin cartușele; brîu (de piele, de pînză) cu locașuri tubulare, în care se introduc cartușele. [Pr.: -și-e-] – Fr. cartouchière.

CARTUȘIERĂ s.f. Cutie de piele, de pînză etc. care se prinde la centură și în care se țin cartușe. ♦ Bandă de piele sau de pînză pe care se poartă cartușele de vînătoare. [Pron. -și-e-. / < fr. cartouchière].

CARTUȘIERĂ s. f. cutie de piele etc. la centură, în care se țin cartușe. ◊ bandă de piele sau de pânză pe care se poartă cartușele de vânătoare. (< fr. cartouchière)

CARTUȘIERĂ ~e f. 1) Cutie mică din metal sau din piele pentru cartușe care se fixează de centură. 2) Centură având cuiburi în formă de tub, în care se pun cartușele. [G.-D. cartușierei] /<fr. cartouchiere

cartușieră f. patrontaș, săculeț sau cutie de cartușe.

*cartușiéră f., pl. e (fr. cartouchière). Mică geantă de ținut cartușe. V. zăgîrnă, lăduncă.

cartușieră (desp. -și-e-) s. f., g.-d. art. cartușierei; pl. cartușiere

cartușieră (-și-e-) s. f., g.-d. art. cartușierei; pl. cartușiere

cartușieră s. f. (sil. -și-e-), g.-d. art. cartușierei; pl. cartușiere

cartușieră (i-e)

CARTUȘIERĂ s. (pop.) patrontaș, (înv. și reg.) palașcă, (reg.) lăduncă, patrontașcă, (înv.) geantă, sumcă.

CARTUȘIERĂ s. (pop.) patrontaș, (înv. și reg.) palașcă, (reg.) lăduncă, patrontașcă, (înv.) geantă, sumcă.