carvasara sf [At: LET. III, 98/16 / V: ~uns~, carvasar sm, cărvăsăra / Pl: ~le / E: tc kervansaray] (Tcî) 1 Local în care se aflau instalate birourile unei vămi Si: birou vamal. 2 Personalul unei carvasarale. 3 Localul împreună cu personalul carvasaralei.

‡CARVASARA, CĂRVĂSĂRIE sf. Locul unde era așezată vama (odinioară); birou vamal: nu faceți casa Tatălui meu casă de neguțătorie și cărvăsărie PR.-MB.; nu-i mai rămînea precupețului decît să dea jalbă la carvasara CAR. [tc. kervanseraj].

CARVASARA, carvasarale, s. f. (Învechit) Edificiu în care se afla vama; birou vamal. În preajma curții, era temeiul negustorimii cu carvasaraua și hanurile. SADOVEANU, Z. C. 80.

CARVASARA, carvasarale, s. f. (Înv.) Local în care se aflau instalate birourile unei vămi; birou vamal. – Tc. kervansaray.

carvasarà f. odinioară, biurou vamal. [Vechiu rom. chervăsărie = turc. KERVAN SERAY, caravanseraiu, han pentru caravane (v. chervan)].

carvasará f. (turc. kervan-seraĭ, d. pers. kárvân-seraĭ, han p. caravane, caravanseraĭ. V. chervan, seraĭ). Vechĭ. Casa vămiĭ. – Și cărvăsărie, chervăsărie.

carvansara sf vz carvasara

carvasar sm vz carvasara

cărvăsăra sf vz carvasara

chervăsărie sf vz carvasara

‡ CHERVĂSĂRIE = CARVASARA.

chervăsăríe, V. carvasara.

carvasara (înv.) s. f., art. carvasaraua, g.-d. art. carvasaralei; pl. carvasarale

carvasara (înv.) s. f., art. carvasaraua, g.-d. art. carvasaralei; pl. carvasarale, art. carvasaralele

carvasara s. f., art. carvasaraua, g.-d. art. carvasaralei; pl. carvasarale

carvasara (carvasarale), s. f. – Vamă. Tc. kervan saray, cf. fr. caravansérail (Roesler 595). – Der. carvasaragiu, s. m. (vameș). Cf. caravană.